Scrisoare a Cardinalului Claudio Humes pentru Anul Preoţiei

Isus a spus: “Nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea” (In 12,47)

Iubiţi preoţi,

Actuala cultură occidentală dominantă, tot mai răspândită în toată lumea, prin mass-media globalizate şi mobilitatea umană, chiar în ţări cu altă cultură, prezintă noi provocări, care nu sunt mai puţin angajante, pentru evanghelizare. E vorba de o cultură marcată profund de un relativism care refuză orice afirmaţie despre un adevăr absolut şi transcendent şi de aceea dărâmă şi fundamentele moralei şi se închide în faţa religie. Astfel, este pierdută pasiunea pentru adevăr, considerată “pasiune inutilă”. Pe de altă parte, Isus Cristos se prezintă ca Adevărul, Logosul universal, Raţiunea care luminează şi explică tot ceea ce există. Apoi, relativismul este însoţit de un subiectivism individualist, care pune în centrul a toate propriul ego. La sfârşit se ajunge la nihilism, conform căruia nu există nimic şi nimeni pentru care merită investită propria viaţă întreagă şi prin urmare viaţa nu are un adevărat sens. Totuşi, trebuie recunoscut că actuala cultură dominantă, post-modernă, aduce cu sine un mare şi adevărat progres ştiinţific şi tehnologic, care fascinează fiinţa umană, înainte de toate pe tineri. Folosirea acestui progres, din păcate, nu are întotdeauna ca scop principal binele omului şi al tuturor oamenilor. Lui îi lipseşte un umanism integral, care ar putea să-i dea adevăratul sens şi finalitate a lui. Am putea vorbi şi de alte aspecte ale acestei culturi: consumism, libertinaj, cultura spectacolului şi a trupului. Nu se poate să nu se observe că toate acestea produc un laicism, care nu vrea religia, face orice pentru a o slăbi sau, măcar, a o izola în viaţa particulară a persoanelor.

Această cultură produce o descreştinare, chiar prea vizibilă, în majoritatea ţărilor creştine, în mod special în Occident. Numărul vocaţiilor sacerdotale a scăzut. S-a diminuat şi numărul preoţilor, fie din cauza lipsei de vocaţii fie datorită influenţei ambientului cultural în care trăiesc. Toate acestea ar putea conduce la ispita unui pesimism descurajant, care condamnă lumea actuală şi ne-ar induce să ne retragem în defensivă, în tranşeele rezistenţei.

În schimb Isus Cristos afirmă: “Nu am venit ca să judec lumea, ci să mântuiesc lumea” (In 12,47). Nu putem nici să ne descurajăm nici să ne fie frică de societatea actuală, nici pur şi simplu s-o condamnă. Trebuie s-o mântuim! Fiecare cultură umană, chiar şi cea actuală, poate să fie evanghelizată. În fiecare cultură există “semina Verbi”, ca nişte deschideri la Evanghelie. Cu siguranţă şi în cultura noastră actuală. Fără îndoială, şi aşa-numiţii “post-creştini” ar putea să fie atinşi şi să se redeschidă, dacă ar fi duşi la o adevărată întâlnire personală şi comunitară cu persoana lui Isus Cristos viu. Într-o astfel de întâlnire, El poate să ajungă la orice persoană de bunăvoinţă. El îi iubeşte pe toţi şi bate la uşa tuturor, pentru că vrea să-i mântuiască pe toţi, fără excepţie. El este Calea, Adevărul şi Viaţa, pentru toţi. Este unicul mijlocit între Dumnezeu şi oameni.

Preaiubiţi preoţi, noi, păstorii, suntem chemaţi astăzi, cu urgenţă, la misiune, fie “ad gentes”, fie în regiunile din ţările creştine, unde foarte mulţi botezaţi s-au îndepărtat de la participarea în comunităţile noastre sau chiar au pierdut credinţa. Nu putem să ne temem, nici să rămânem liniştiţi în casa noastră. Domnul a spus discipolilor săi: “De ce sunteţi fricoşi, oameni cu puţină credinţă?” (Mt 8,26). “Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi şi în mine!” (In 14,1). “Nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei din casă” (Mt 5,15). “Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura” (Mc 16,15). “Iată, eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20).

Nu vom arunca sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu numai de la fereastra casei noastre parohiale, ci vom ieşi în câmpul deschis al societăţii noastre, începând de la cei săraci, ajungând şi la toate nivelele şi instituţiile societăţii. Vom merge să vizităm familiile, toate persoanele, înainte de toate pe botezaţii care s-au îndepărtat. Poporul nostru vrea să simtă apropierea Bisericii sale. Vom face asta mergând spre societatea actuală, cu bucurie şi entuziasm, siguri fiind de prezenţa Domnului cu noi şi siguri fiind că El va bate la uşile inimilor cărora Îl vom vesti.

Cardinal Cláudio Hummes
Arhiepiscop Emerit de Săo Paulo
Prefect al Congregaţiei pentru Cler