Scrisoarea Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresată Conferinţei Episcopilor Catolici din Spania
prin preşedintele ei, Mons. Ricardo Blázquez Pérez
sâmbătă, 8 iulie 2006

Dragi fraţi întru episcopat,

Cu bucurie în inimă îi mulţumesc Domnului că am putut să vin în Spania ca Papă, pentru a participa la Întâlnirea Mondială a Familiilor la Valencia. Vă salut cu afecţiune, fraţi Episcopi ai acestei iubite ţări, şi vă mulţumesc şi pentru prezenţa voastră şi pentru multele eforturi pe care le-aţi depus pentru pregătirea şi celebrarea acestui eveniment. Apreciez în special eforturile Arhiepiscopului de Valencia şi ale Episcopilor săi auxiliari pentru ca acest eveniment, atât de semnificativ pentru întreaga Biserică, să aducă roadele dorite şi să dea un nou impuls familiei ca sanctuar al iubirii, vieţii şi credinţei.

Într-adevăr, angajamentul vostru a făcut deja posibilă crearea unui ambianţe de familie între organizatorii şi participanţii din diverse părţi ale Spaniei. Acesta este un semn foarte promiţător în lumina dorinţelor pe care le-aţi exprimat în mesajul vostru comun despre această Întâlnire Mondială, şi în acelaşi timp o invitaţie la a primi roadele Întâlnirii pentru continuarea pastoraţiei neîncetate şi incisive a familiei în Diecezele voastre, care face să intre în fiecare casă mesajul Evangheliei, care întăreşte şi dă noi dimensiuni iubirii şi astfel ajută la depăşirea dificultăţilor pe care le întâlneşte în drum.

Ştiţi că urmăresc îndeaproape şi cu mare interes viaţa Bisericii din ţara voastră, o ţară cu adânci rădăcini creştine, care a contribuit mult şi este chemată să contribuie la mărturisirea credinţei şi la răspândirea ei în multe alte părţi ale lumii. Păstraţi viu şi puternic acest spirit care a caracterizat viaţa spaniolilor de-a lungul istoriei lor, pentru ca el să continue să nutrească şi să dea vitalitate sufletului poporului vostru.

Cunosc şi încurajez impulsul pe care voi îl daţi activităţii pastorale, într-o perioadă de rapidă secularizare, ce afectează de asemenea şi viaţa internă a comunităţilor creştine. Continuaţi aşadar să proclamaţi, fără a vă descuraja, faptul că a face abstracţie de Dumnezeu, a acţiona ca şi când el nu ar exista sau a alunga credinţa în mediul pur privat, subminează adevărul despre om şi compromite viitorul culturii şi al societăţii. Dimpotrivă, aţintirea privirii asupra Dumnezeului celui viu, garantul libertăţii noastre şi al adevărului, este o premisă pentru a se ajunge la o nouă umanitate. Astăzi lumea are nevoie în mod special să fie vestit şi să se dea mărturie pentru Dumnezeu care este iubire şi, în consecinţă, unica lumină care, în final, luminează întunericul lumii şi ne dă tăria pentru a trăi şi a acţiona (cf. Deus Caritas Est, 39).

În momente şi în situaţii dificile, amintiţi-vă cuvintele din Scrisoarea către Evrei: “să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea, neţinând seama de ruşinea ei [...] ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi în sufletele voastre” (12,1-3). Proclamaţi faptul că Isus este “Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16,16), cel care are “cuvintele vieţii veşnice” (cf. Ioan 6,68), şi nu încetaţi să daţi mărturie despre speranţa voastră (cf. 1Petru 3,15).

Îndemnaţi de angajamentul vostru pastoral şi de spiritul deplinei comuniuni în proclamarea Evangheliei, voi aţi călăuzit conştiinţa creştină a credincioşilor voştri în diferite aspecte ale realităţii cu care se confruntă, care uneori perturbă viaţa eclezială şi credinţa celor simpli. Aţi făcut din Euharistie tema centrală a planului vostru pastoral, cu scopul “revitalizării vieţii creştine din chiar inima ei, deoarece intrând în misterul euharistic întâlnim inima lui Dumnezeu” (nr. 5). Cu siguranţă în Euharistie se realizează “actul central de transformare capabil să înnoiască cu adevărat lumea” (Predica de la Marienfeld, Köln, 21 august 2005).

Fraţi întru episcopat, vă îndemn cu putere să menţineţi şi să faceţi să crească comuniunea voastră fraternă, mărturie şi model al comuniunii ecleziale ce trebuie să domnească în întreg poporul creştin încredinţat vouă. Mă rog pentru voi, mă rog pentru Spania. Vă cer să vă rugaţi pentru mine şi pentru întreaga Biserică. O invoc pe Preasfânta Fecioară Maria, atât de venerată în ţara voastră, cerându-i să vă apere şi să vă însoţească în slujirea voastră pastorală, şi în acelaşi timp vă dau tuturor cu mare afecţiune binecuvântarea mea apostolică.