Întru pioasă aducere aminte

Sfinţiile voastre,
dragi fraţi şi surori în Cristos,

În arhiva Episcopiei de Iaşi există un volum cu actele pastorale ale Preasfinţiei sale episcopul Nicolae-Iosif Camilli. Acest volum începe cu un document de o deosebită importanţă, o scrisoare circulară cu vestea despre întemeierea Eparhiei de Iaşi şi despre numirea noului ei episcop, purtând chiar nr. 1 şi data de 10/22 iulie 1884.

“Preasfântul nostru Părinte Leon al XIII-lea prin pronia dumnezeiască, prin scrisoarea sa în formă de breve, dată din Roma, lângă “Sfântul Petru”, în ziua de 27 iunie a.c. şi care începe: Quae in christiani nominis incrementum, a binevoit să desfiinţeze Vicariatul Apostolic din Moldova şi, cu autoritatea sa, să înalţe şi să întocmească provincia aceasta la rangul de eparhie propriu-zisă, şi să desemneze ca reşedinţă pentru această eparhie oraşul Iaşi. Tot acelaşi Sfânt Părinte, prin altă scrisoare, dată, de asemenea, în formă de breve, care începe: Apostolatus officium, a binevoit, cu autoritatea-i apostolică, să se îngrijească de Biserica episcopală de Iaşi în persoana noastră, deşi fără merite, să ne facă episcopul şi păstorul ei”.

Rememorând acest moment, retrăim cu bucurie intervenţia fericită şi curajoasă a Sfântului Părinte Leon al XIII-lea, care a apreciat munca misionarilor şi, mai ales, străduinţa lăudabilă a vrednicului păstor al acestei circumscripţii ecleziastice, conferindu-i calitatea de Biserică locală de sine stătătoare, pe care a înscris-o astfel între episcopiile din regiune, aşezându-i în frunte un păstor învrednicit cu misiunea de episcop, alături de ceilalţi episcopi din colegiul apostolic, care să păstorească un popor dornic să crească în viaţa spirituală.

Popasul pe care-l facem la împlinirea celor 125 de ani de existenţă a episcopiei noastre ne oferă, pe lângă o analiză a dezvoltării ei istorice în conjunctura şi fizionomia Bisericii Universale, o adevărată contemplare a lucrării providenţiale pe care Domnul istoriei a realizat-o cu păstorii şi cu turma acestei noi circumscripţii bisericeşti. Admirăm, aşadar, în aceşti ani, pentru unii poate puţini, pentru noi mulţi şi importanţi, o adevărată revărsare de binecuvântări, pe care Dumnezeu le-a îndreptat spre poporul său, cu toate încercările şi evenimentele istorice, uneori grele şi de neînţeles din partea oamenilor, dar permise şi orânduite de Păstorul nostru ceresc, spre un bine mai mare pe care noi astăzi nu mai contenim să-l admirăm şi să-l preţuim.

Vrednicii păstori, care i-au urmat primului episcop, spre care istoricii noştri s-au îndreptat în lucrările lor de specialitate, ne obligă să-i considerăm adevăraţi eroi în munca şi în sacrificiile lor.

Toţi, în munca pe care au împlinit-o, precum episcopul Dominique Jacquet, administratorii apostolici Caetan Liverotti, Iosif Malinovski, Ulderic Cipolloni, Alexandru Theodor Cisar, şi mai ales vrednicul şi primul episcop indigen Mihai Robu, ca şi martirul şi mărturisitorul Anton Durcovici, cu vicarul său general Marcu Glaser, ca şi ordinarii substituţi Petru Pleşca, învrednicit între timp cu demnitatea de episcop, Gheorghe Peţ, Wilhelm Clofanda şi Andrei Gherguţ, au reuşit să conducă cu înţelepciune şi curaj barca Bisericii locale, Episcopia de Iaşi, până în zilele noastre, încredinţându-ne nouă, celor de azi, o adevărată moştenire spirituală ce a continuat, din darul Domnului şi în ciuda tuturor dificultăţilor şi vitregiilor istorice, să crească şi să producă roade.

Munca, rugăciunile şi jertfele înaintaşilor noştri s-au transformat în binecuvântări, pe care din timp în timp le admirăm şi le evidenţiem, simţindu-ne obligaţi la o pioasă aducere aminte şi la un gând recunoscător şi angajant pentru continuarea exemplului şi mărturiei lor.

Cu aceste sentimente, şi anul acesta, când celebrăm 125 de ani de la întemeierea Eparhiei de Iaşi, vă adresăm invitaţia de a retrăi împreună clipele istorice ale Bisericii noastre locale, înălţând rugăciuni speciale către Dumnezeul istoriei, prin mijlocirea Maicii Domnului, patroana noastră, şi a sfântului Iosif, ocrotitorul familiei şi al diecezei, în ziua de 27 iunie.

Dumnezeu să-i răsplătească pe înaintaşii noştri şi să binecuvânteze poporul nostru credincios, iar nouă să ne dea harul şi forţa de a le continua exemplul şi munca.

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi