Rugăciunea rostită de Papa Benedict al XVI-lea
în faţa Coloanei Fecioarei Maria din centrul oraşului München
sâmbătă, 9 septembrie 2006

Sfântă Mamă a Domnului,

Strămoşii noştri, într-o perioadă de încercări, au înălţat aici, în inima oraşului München, imaginea ta pentru a-ţi încredinţa oraşul şi ţara. Pe drumurile vieţii lor de zi cu zi doreau să te întâlnească mereu şi să înveţe de la tine cum să îşi trăiască în mod drept existenţa umană; să înveţe de la tine cum pot să îl găsească pe Dumnezeu şi astfel să descopere armonia dintre ei. Ei ţi-au dăruit coroana şi sceptrul, care atunci erau simbolurile stăpânirii asupra ţării, pentru că ştiau că astfel puterea şi stăpânirea ar fi fost în mâini drepte – în mâinile Mamei.

Fiul tău, cu puţin timp înainte de momentul despărţirii, le-a spus ucenicilor Săi: “Cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor” (Marcu 10,43). Tu, în ora decisivă a vieţii tale, ai spus: “Iată, slujitoarea Domnului” (Luca 1,38) şi ţi-ai trăit întreaga existenţă ca slujire. Aceasta continui să o faci de-a lungul secolelor istoriei. Precum odinioară la Cana ai mijlocit în tăcere şi cu discreţie pentru miri, la fel faci mereu: Iei asupra ta toate preocupările oamenilor şi le duci înaintea Domnului, în faţa Fiului tău. Puterea ta este bunătate. Puterea ta este slujirea.

Învaţă-ne pe noi – mari şi mici, stăpânitori şi servitori – să trăim în acest mod responsabilitatea noastră. Ajută-ne să găsim forţa pentru reconciliere şi pentru iertare. Ajută-ne să devenim răbdători şi umili, dar şi liberi şi curajoşi, cum ai fost tu în ceasul Crucii. Tu porţi pe braţele tale pe Isus, Copilul care binecuvântează, Pruncul care este Stăpânul lumii. Astfel, purtând pe Cel care binecuvântează, ai devenit tu însuţi o binecuvântare. Binecuvântează-ne pe noi, acest oraş şi această ţară! Arată-ni-l nouă pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tău! Roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.