Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Liturghia de aniversare a 150 de ani
de la apariţiile Fecioarei Maria la Lourdes
Lourdes, duminică, 14 septembrie 2008

Iubiţi Cardinali,
iubite Episcop Perrier,
iubiţi fraţi întru episcopat şi preoţie,
iubiţi pelerini, fraţi şi surori,

“Mergeţi şi spuneţi preoţilor că oamenii trebuie să vină aici în procesiune şi că o capelă trebuie să fie construită aici.” Acesta este mesajul pe care Bernadetta l-a primit de la “frumoasa doamnă” în apariţia din 2 martie 1858. Timp de 150 de ani, pelerinii nu au încetat niciodată să vină la grota de la Massabielle pentru a asculta mesajul de convertire şi de speranţă care le este adresat. Şi noi am făcut la fel; suntem aici în această dimineaţă la picioarele Mariei, Neprihănita Zămislire, dornici să ascultăm de la ea alături de mica Bernadetta.

Aş dori să mulţumesc în special Episcopului Jacques Perrier de Tarbes şi Lourdes pentru primirea călduroasă şi pentru cuvintele amabile pe care mi le-a adresat. Îi salut pe Cardinali, pe Episcopi, pe preoţi, diaconi şi persoanele consacrate, pe voi toţi, dragi pelerini veniţi la Lourdes, în special pe bolnavi. Aţi venit în număr mare ca să faceţi acest pelerinaj jubiliar împreună cu mine şi ca să încredinţaţi familiile voastre, rudele şi prietenii voştri, şi toate intenţiile voastre Fecioarei Maria. Mulţumirile mele merg şi spre autorităţile civile şi militare care sunt aici cu noi, la această Celebrare Euharistică.

“Ce lucru mare este să posezi Crucea! Cel care o posedă, posedă o mare comoară” (Sf. Andrei Cretanul, Predica a X-a la Înălţarea Crucii, PG 97, 1020). În această zi în care liturgia Bisericii celebrează sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, Evanghelia pe care tocmai aţi ascultat-o ne aminteşte semnificaţia acestui mare mister: Dumnezeu atât de mult a iubit lumea că l-a dat pe unicul său Fiu, pentru ca omul să se mântuiască (cf. Ioan 3,16). Fiul lui Dumnezeu a devenit vulnerabil, asumându-şi condiţia de sclav, ascultător până la moarte, moartea pe cruce (cf. Filipeni 2,8). Prin Crucea Sa suntem mântuiţi. Instrumentul de tortură care, în Vinerea Mare, a exprimat judecarea lui Dumnezeu de către lume, a devenit un izvor de viaţă, iertare, milă, un semn de reconciliere şi de pace. “Pentru a putea fi vindecaţi de păcat, ridicaţi-vă privirea spre Cristos răstignit!”, spunea Sfântul Augustin (Tratat despre Sf. Ioan, XII, 11). Ridicându-ne privirea spre Cel răstignit, noi îl adorăm pe Cel care a luat asupra sa păcatele lumii şi ne-a dat viaţa veşnică. Iar Biserica ne invită să ridicăm cu mândrie această glorioasă Cruce pentru ca lumea să vadă măsura întreagă a iubirii Celui răstignit pentru noi, pentru toţi oamenii. Ea ne invită să îi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru că din pomul care a adus moartea viaţa a explodat din nou. Pe acest lemn Isus ne revelează maiestatea sa regală, ne revelează faptul că este înălţat în glorie. Da, “veniţi, să o adorăm!” În mijlocul nostru este Cel care ne-a iubit până acolo încât şi-a dat viaţa pentru noi, Cel care invită fiecare persoană umană să se apropie de El cu încredere.

Acesta este marele mister pe care şi Maria ni l-a încredinţat în această dimineaţă, invitându-ne să ne îndreptăm spre Fiul ei. Este semnificativ faptul că la prima apariţie în faţa Bernadettei, Maria a început întâlnirea cu semnul Crucii. Mai mult decât un simplu semn, este o iniţiere în misterele credinţei pe care Bernadetta a primit-o de la Maria. Semnul Crucii este într-un anumit fel sinteza credinţei noastre, pentru că spune cât de mult ne iubeşte Dumnezeu; ne spune că există în această lume o iubire mai puternică decât moartea, mai puternică decât slăbiciunile şi păcatele noastre. Puterea iubirii este mai tare decât răul care ne ameninţă. Tocmai acest mister al universalităţii iubirii lui Dumnezeu pentru oameni a venit Maria să îl reveleze aici, la Lourdes. Ea îi invită pe toţi oamenii de bună voinţă, pe toţi cei care suferă în inimile sau în trupurile lor, să îşi ridice ochii spre Crucea lui Isus, pentru ca să descopere acolo izvorul vieţii, izvorul mântuirii.

Biserica a primit misiunea de a arăta tuturor oamenilor această faţă iubitoare a lui Dumnezeu, manifestată în Isus Cristos. Suntem noi capabili să înţelegem faptul că în Cel răstignit pe Golgota, demnitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu, murdărită de păcat, este restaurată? Să ne aţintim privirile asupra lui Cristos. El este Cel care ne va face liberi să iubim aşa după cum iubeşte El, şi să construim o lume reconciliată. Pentru că pe această Cruce Isus a luat asupra Sa greutatea tuturor suferinţelor şi nedreptăţilor omenirii. El a îndurat umilire şi discriminare, tortura suferită în multe părţi ale lumii de atâţia fraţi şi surori din iubire pentru Cristos. Încredinţăm toate acestea Mariei, Maica lui Isus şi Mama noastră, prezentă la picioarele Crucii.

Pentru a primi cum se cuvine în vieţile noastre această Cruce glorioasă, celebrarea Jubileului apariţiilor Fecioarei Maria de la Lourdes ne face să pornim într-un itinerar de credinţă şi convertire. Astăzi, Maria vine să ne întâlnească, pentru ca să ne arate calea de reînnoire a vieţii pentru comunităţile noastre şi pentru fiecare dintre noi. Primindu-i Fiul, pe care ea ni-l prezintă, suntem aruncaţi într-un curent viu în care credinţa poate descoperi o nouă vigoare, în care Biserica poate fi întărită pentru a proclama misterul lui Cristos cu mai mare forţă. Isus, născut din Maria, este Fiul lui Dumnezeu, singurul Mântuitor al tuturor oamenilor, trăind şi acţionând în Biserica Sa şi în lume. Biserica este trimisă peste tot în lume ca să proclame acest mesaj unic şi ca să îi invite pe oameni să îl primească prin convertirea autentică a inimii. Această misiune, încredinţată de Isus discipolilor Săi, primeşte aici, cu ocazia acestui Jubileu, un suflu nou. După exemplul marilor evanghelizatori ai ţării voastre, fie ca spiritul misionar care i-a animat pe mulţi oameni din Franţa de-a lungul secolelor să continue să fie mândria voastră şi angajamentul vostru!

Când urmăm itinerariul jubiliar pe urmele Bernadettei, ni se aminteşte ‘de inima mesajului de la Lourdes. Bernadetta este cea mai mare dintre fiicele unei familii foarte sărace, fără ştiinţă şi putere, şi într-o stare de sănătate precară. Maria o alege pe ea să îi transmită mesajul de convertire, rugăciune şi penitenţă, ceea ce este în deplin acord cu cuvintele lui Isus: “ceea ce ai ascuns celor înţelepţi şi învăţaţi, ai revelat celor mici” (cf. Matei 11,25). În itinerariile lor spirituale, creştinii sunt de asemenea chemaţi să aducă mărturie şi să exprime solidaritate cu toţi semenii lor (cf. Omagiului către Fecioara Maria, Piazza di Spagna, 8 decembrie 2007). De aceea, ceea ce ni se propune în acest fel, sub privirea Mariei, este o cateheză adevărată. Să o lăsăm să ne instruiască şi pe noi şi să ne călăuzească pe calea ce conduce spre Împărăţia Fiului ei!

De-a lungul catehezelor ei, “frumoasa doamnă” îşi revelează numele Bernadettei: “Eu sunt Neprihănita Zămislire”. Maria dezvăluie deci aici extraordinarul har pe care l-a primit de la Dumnezeu, acela de a fi fost concepută fără de păcat, “pentru că a privit umilinţa slujitoarei sale” (Luca 1,48). Maria este femeia de pe acest pământ care s-a dăruit pe sine total lui Dumnezeu şi care a primit privilegiul de a da viaţă umană Fiului Său dintru eternitate. “Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Luca 1,38). Ea este frumuseţea transfigurată, imaginea noii umanităţi. Prezentându-se astfel, în totală dependenţă de Dumnezeu, Maria exprimă în realitate o atitudine de totală libertate, bazată pe deplina recunoaştere a adevăratei ei demnităţi. Acest privilegiu ne priveşte şi pe noi, pentru că ne dezvăluie propria noastră demnitate de bărbaţi şi femei, într-adevăr marcată de păcat, dar mântuită în speranţă, o speranţă ce ne permite să facem faţă vieţii de zi cu zi. Aceasta este calea pe care Maria o deschide omului. A te dărui total lui Dumnezeu înseamnă a găsi calea spre adevărata libertate. Pentru că întorcându-se la Dumnezeu, omul devine el însuşi. Îşi redescoperă vocaţia originară de persoană creată după chipul şi asemănarea Sa.

Iubiţi fraţi şi surori, scopul principal al Sanctuarului de la Lourdes este să fie un loc de întâlnire cu Dumnezeu în rugăciune şi în slujirea semenilor noştri, în special prin primirea specială dată bolnavilor, săracilor şi tuturor celor care suferă. În acest loc, Maria vine la noi ca mamă, mereu disponibilă în faţa nevoilor copiilor ei. Prin lumina care străluceşte pe faţa ei se manifestă de fapt milostivirea lui Dumnezeu. Să ne lăsăm atinşi de privirea ei, care ne spune că suntem cu toţii iubiţi de Dumnezeu, care nu ne abandonează niciodată! Maria vine să ne amintească faptul că rugăciunea umilă şi intensă, încrezătoare şi perseverentă, trebuie să joace un rol central în vieţile noastre de creştini. Rugăciunea este indispensabilă dacă dorim să primim puterea lui Cristos. “Oamenii care se roagă nu îşi pierd timpul, chiar dacă situaţia pare disperată şi pare a cere doar acţiune” (Deus Caritas Est, nr. 36). A ne lăsa absorbiţi de activism aduce riscul de a priva rugăciunea de caracterul ei specific creştin şi de adevărata ei eficienţă. Rugăciunea rozariului, atât de dragă Bernadettei şi pelerinilor de la Lourdes, concentrează în ea profunzimile mesajului evanghelic. Ne introduce în contemplarea feţei lui Cristos. Din această rugăciune umilă putem să extragem o bogăţie de haruri.

Prezenţa tinerilor la Lourdes este de asemenea un element important. Dragi prieteni strânşi în această dimineaţă în jurul Crucii Zilei Mondiale a Tineretului: când Maria a primit vizita îngerului ea era o tânără din Nazaret, ce ducea o viaţă simplă şi curajoasă, tipică femeilor din satul ei. Şi dacă privirea lui Dumnezeu s-a oprit în mod special asupra ei, crezând în ea, Maria vă poate spune că nici unul dintre voi nu este indiferent în ochii lui Dumnezeu. El îşi îndreaptă privirea iubitoare asupra fiecăruia dintre voi, chemându-vă la o viaţă fericită şi plină de sens. Nu vă lăsaţi descurajaţi de dificultăţi! Maria a fost tulburată de mesajul pe care îngerul a venit să i-l transmită, că ea va fi Mama Mântuitorului. Era conştientă de fragilitatea ei în faţa omnipotenţei lui Dumnezeu. Cu toate acestea a spus “da” fără ezitare. Şi mulţumită “da”-ului ei, mântuirea a venit în lume, schimbând istoria omenirii.

La rândul vostru, dragi tineri, să nu vă fie teamă să spuneţi “da” cererilor Domnului atunci când vă invită să mergeţi pe urmele Lui. Răspundeţi cu generozitate Domnului! Doar El poate să împlinească aspiraţiile profunde ale inimilor voastre. Aţi venit la Lourdes în număr mare pentru slujirea atentă şi generoasă a bolnavilor şi a altor pelerini, pregătindu-vă astfel să îl urmaţi pe Cristos. Slujirea fraţilor şi surorilor noastre ne deschide inimile şi ne face disponibili. În tăcerea rugăciunii, fiţi pregătiţi să vă încredeţi în Maria, care i-a vorbit Bernadettei cu respect şi încredere în ea. Fie ca Maria să îi ajute pe cei care sunt chemaţi la căsătorie să descopere frumuseţea unei iubiri adevărate şi profunde, trăită ca dar reciproc şi fidel! Acelora dintre voi pe care El îi cheamă la preoţie sau viaţă consacrată, doresc să le reamintesc toată bucuria care vine în urma dăruirii vieţii în mod total pentru slujirea lui Dumnezeu şi a celorlalţi. Fie ca familiile şi comunităţile creştine să fie locurile unde vocaţiile solide să se nască şi să crească, pentru slujirea Bisericii şi a lumii!

Mesajul Mariei este un mesaj de speranţă pentru toţi oamenii zilelor noastre, din orice ţară ar fi ei. Doresc să o invoc pe Maria ca stea a speranţei (Spe Salvi, nr. 50). Pe cărările vieţilor noastre, atât de des cuprinse de întuneric, ea este o rază de speranţă care ne luminează şi ne indică direcţia. Prin “da”-ul ei, prin generosul dar al propriei ei persoane, ea a deschis pentru Dumnezeu porţile lumii şi istoriei noastre. Ea ne invită să trăim asemenea ei în speranţă invincibilă, refuzând să îi credem pe cei care pretind că suntem încătuşaţi de puterea fatală a destinului. Ea ne însoţeşte cu prezenţa ei maternă în mijlocul evenimentelor din viaţa noastră personală, în vieţile de familie şi în vieţile naţiunilor noastre. Fericiţi sunt oamenii care îşi pun încrederea în Cel care chiar în momentul când îşi dădea viaţa pentru mântuirea noastră ne-a dat-o şi pe Mama Sa să fie Mama noastră!

Dragi fraţi şi surori, în această ţară Mama lui Dumnezeu este venerată în nenumărate Sanctuare care manifestă astfel credinţa transmisă din generaţie în generaţie. Celebrată la Ridicarea ei la cer, este iubita patroană a Franţei. Să fie cinstită cu fervoare în fiecare dintre familiile voastre, în comunităţile voastre religioase şi în parohiile voastre! Maria să vegheze asupra tuturor locuitorilor acestei frumoase ţări şi asupra pelerinilor care au venit în număr atât de mare din alte ţări pentru a celebra acest jubileu! Să fie pentru toţi oamenii mama care este alături de copiii ei în bucurii şi în încercări! Preasfântă Marie, Mama lui Dumnezeu, Mama noastră, învaţă-ne să credem, să sperăm şi să iubim împreună cu tine. Arată-ne calea spre împărăţia Fiului tău Isus! Stea a mării, străluceşte asupra noastră şi arată-ne calea (cf. Spe Salvi, 50)! Amin.