Predica Nunţiului Apostolic la aniversarul PS Petru Gherghel
Publicat la 02.05.2010 în categoria Ierarhi catolici. 542 afişări.
Predica Nunţiului Apostolic, IPS Francisco-Javier Lozano,
la aniversarul PS Petru Gherghel
Iaşi, 1 mai 2010
Sunt foarte recunoscător să fiu prezent astăzi în această catedrală din Iaşi ca să aduc mulţumiri călduroase Domnului pentru aniversarea a douăzeci de ani de la consacrarea episcopală a Excelenţei sale Mons. Petru Gherghel. Şi pentru împlinirea vârstei de 70 de ani.
La data de 1 mai 1990, arhiepiscopul Angelo Sodano, trimisul special al papei Ioan Paul al II-lea, aici, la Iaşi, prezida ceremonia solemnă a hirotonirii episcopale, însoţit de Excelenţa sa Mons. Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureşti, şi de Excelenţa sa Mons. Reinhardt Lettmann, episcop de Münster (Germania). Pentru această ocazie, cardinalul Angelo Sodano, care în momentul de faţă este în Torino pentru vizita papei Benedict al XVI-lea la Sfântul Giulgiu, mi-a cerut să-1 reprezint la această ceremonie şi să exprim episcopului dumneavoastră şi comunităţii diecezane toată afecţiunea sa şi să vă asigur de rugăciunile sale.
Astăzi este 1 mai şi celebrăm comemorarea sfântului Iosif muncitorul. Este sărbătoarea unui muncitor, este sărbătoarea muncii. Şi Excelenţa sa a fost în toţi aceşti ani, ca episcop al Diecezei de Iaşi, un lucrător în via Domnului. A dedicat eforturile sale, talentele sale, viaţa sa comunităţii diecezane, Bisericii, vouă tuturor credincioşilor.
Şi pentru aceasta îi aducem mulţumire lui Dumnezeu: pentru roadele multe, îmbelşugate de apostolat, de slujire, de iubire pe care Excelenţa sa Mons. Petru Gherghel le-a oferit şi va continua să le ofere Bisericii şi societăţii române.
Mulţumim, Excelenţă, pentru roadele de viaţă creştină în parohiile, în comunităţile, în familiile catolice române; pentru mărturia preasfinţiei voastre într-o ţară şi într-o Biserică ce a îndurat ani lungi de persecuţie şi de suferinţe şi care, urmând exemplul episcopului Anton Durcovici şi al altor păstori exemplari, a găsit mereu forţa de a continua să meargă înainte ca popor credincios catolic.
Celebrarea celor douăzeci de ani ai Excelenţei voastre ca episcop ne invită să ne întoarcem privirea la istoria recentă a acestei nobile ţări, România. O istorie glorioasă pentru că au fost mulţi episcopi, preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi laici din Biserica Catolică ce au dat o mărturie eroică sub regimul comunist. Şi în acelaşi timp o istorie dureroasă datorită numeroaselor victime pe care le-a provocat acel regim ateu şi totalitar.
Excelenţa sa Mons. Petru Gherghel este unul din acei preoţi, din acei episcopi români care au trebuit să îndure persecuţia comunismului. în timpul lungilor săi ani ca preot de Iaşi a trebuit să facă faţă atâtor dificultăţi pentru a exercita slujirea şi pentru a sluji comunităţile sale. Apoi, ca administrator apostolic de Iaşi din anul 1978, responsabilităţile sale au crescut, dar şi suferinţele sale. Însă credinţa lui mare şi harul Domnului l-au însoţit mereu pentru a face faţă obstacolelor şi lipsei de libertate religioasă.
Astăzi, poporul catolic din Iaşi, cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de la consacrarea episcopală a Excelenţei sale Mons. Petru Gherghel, aduce mulţumiri Domnului pentru darul credinţei catolice, pentru iubirea lui Dumnezeu, pentru speranţa care însufleţeşte viaţa lor creştină în Biserică, în familie, în societate, pentru ataşamentul lor faţă de părintele şi păstorul nostru comun, papa Benedict al XVI-lea. Şi eu, ca reprezentant al său în România, nu pot să nu exprim mulţumiri călduroase episcopului vostru, episcopului auxiliar, preoţilor, călugărilor, călugăriţelor şi credincioşilor laici pentru iubirea voastră, pentru fidelitatea voastră faţă de vicarul lui Cristos, chiar şi în timpuri şi momente dificile. Ştiu că toţi catolicii din Dieceza de Iaşi înalţă rugăciuni călduroase pentru slujirea universală a urmaşului lui Petru şi vă sunt profund recunoscător şi pentru aceasta.
Privind spre viitorul Diecezei de Iaşi, doresc să vă încurajez la o angajare pastorală hotărâtă pentru a mări prezenţa valorilor creştine în societate, pentru a dezvolta centre de formare în care tinerii să poată cunoaşte valorile autentice, îmbogăţite de geniul culturii româneşti. Acesta este un drum potrivit pentru a răspunde la numeroasele şi complexele provocări pastorale din momentul actual.
Am comemorat recent în România aniversarea a douăzeci de ani de la căderea comunismului, şi iată că după libertatea redobândită încă mai trebuie reconstruită societatea, iar Biserica a voit şi vrea să contribuie la această mare misiune, în special în domeniul moral, social, educativ şi sanitar. E vorba de a oferi o contribuţie determinantă la construirea unei societăţi reconciliate şi solidare pentru a face faţă astfel şi procesului de secularizare în care se simte o deteriorare a normelor de viaţă comunitară şi se constată adevărate plăgi sociale, cum sunt atentatele împotriva vieţii deja în sânul matern, controlul naşterilor prin metode contrare demnităţii persoanei umane, transformarea sistemului industrial şi agricol cu privatizarea sa şi respectiva creştere a celor fără loc de muncă, în special în acest momente de criză economică, ce au aşa de mare incidenţă asupra vieţii a milioane de cetăţeni, dintre care mulţi sunt constrânşi să emigreze. Iubiţi fraţi şi surori,
Aşadar, vă încurajez pe voi toţi la o angajare reînnoită în viaţa voastră familiară şi creştină. Fiţi martori ai credinţei, ai speranţei, ai iubirii faţă de toţi. Fie ca familiile să fie sălaşuri în care să domnească armonia, seninătatea şi pacea. Fie ca tinerii să poată primi de la familie, de la şcoală, de la societate încurajare şi sprijin în viaţa lor, în dificultăţile şi problemele lor pentru ca astfel să poată fi viitorii constructori ai unei societăţi româneşti mai drepte şi fraterne.
Fie ca Preasfânta Fecioară Măria, Născătoare de Dumnezeu şi slujitoare umilă a Domnului, să inspire în voi, iubiţi fraţi şi surori, sentimente de credinţă pentru întărirea vocaţiei voastre creştine, pentru adeziunea voastră la Biserica Catolică, pentru reafirmarea valorilor evangheliei vieţii. Fie ca mijlocirea ei să facă în aşa fel încât fiecare dintre noi să dea mărturie vie şi activă despre Isus Cristos, Mântuitor al lumii şi stăpân al istoriei.
La sfârşitul Liturghiei, împreună cu Excelenţa sa Mons. Petru Gherghel şi cu ceilalţi episcopi prezenţi, voi împărţi din inimă binecuvântarea apostolică în numele Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea vouă tuturor, familiilor voastre, şi în mod special copiilor, celor bolnavi şi tuturor celor care suferă.
Excelenţă, ad multos anos, la mulţi ani!
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 01.05.2010
Publicarea pe acest sit: