Omilia noului Nunţiu Apostolic în România
Excelenţa Sa, Mons. Francisco-Javier Lozano
Catedrala Sf. Iosif – 24.02.08, ore 10.30

Excelenţa Voastră Monsenior Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureşti
Excelenţa Voastră Monsenior Cornel Damian, Episcop Auxiliar
Cucernici Părinţi,
Dragi călugări şi călugăriţe
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos

Pentru mine este o mare bucurie să fiu aici cu voi în această catedrală din Capitala României şi să celebrez pentru prima oară misterul mântuirii noastre, euharistia.

Primele mele cuvinte sunt cuvinte de mulţumire faţă de Domnul, pentru că mi-a dat harul să fiu Reprezentantul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea în această nobilă şi frumoasă ţară, România.

În acelaşi timp, gândul meu se îndreaptă spre Sanctitatea Sa şi doresc să mă unesc spiritual cu el pentru a-i oferi, la sosirea mea în România, rugăciunile credincioşilor catolici pentru misiunea sa universală de urmaş al Sfântului Petru, împreună cu credinţa şi devotamentul lor de fii iubitori.

Această Biserică, are o istorie veche şi glorioasă, bogată în rituri şi tradiţii, valori culturale şi artistice, fidelă faţă de Roma, iubitoare faţă de Isus Cristos, dar şi plină de suferinţe, după cum o demonstrează martirii şi confesorii, victimele nevinovate ale unei ideologii atee şi totalitare.

De aceea, dragi fraţi şi surori, doresc ca în această primă intervenţie publică în calitate de Reprezentant al Sfântului Scaun în România, să dau omagiu părinţilor voştri în credinţă: tuturor episcopilor, preoţilor, călugărilor şi laicilor angajaţi, care prin mărturia lor curajoasă au făcut să rodească mesajul evangheliei în România şi arată adevăratul chip al lui Isus Cristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.

Această perioadă liturgică a Postului Mare, ne invită la convertirea inimii, la schimbarea vieţii conform criteriilor evangheliei. Acesta este înţelesul cuvântului grec “metanoia”, convertire. Dorim ca şi comunitate creştină catolică, să facem din Dumnezeu Tatăl centrul vieţii noastre, să ne căim pentru păcatele noastre şi să ne îndreptăm privirea spre Paşti, cu acea bucurie şi speranţă pe care Duhul Sfânt a insuflat-o în inimile noastre pentru a ne naşte la o viaţă nouă care să izvorască din jertfa mântuitoare a lui Cristos.

Speranţa. Acesta este mesajul, dragi fraţi şi surori, pe care doresc să vi-l transmit la această primă celebrare euharistică în catedrala din Bucureşti. Este, după cum bine ştiţi, mesajul pe care Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea ni l-a dat în ultima sa Enciclică “Spe Salvi”, mântuiţi în speranţă. Suntem conştienţi de problemele, de dificultăţile prin care trece astăzi Biserica în lume, în România, în societate, în familii. Dar mai suntem convinşi că harul lui Dumnezeu depăşeşte cu mult răul şi păcatul; că Dumnezeu, chiar şi în întunericul durerii şi al luptelor, nu ne părăseşte şi continuă să fie Tatăl nostru; pentru că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a promis mântuirea eternă tuturor celor care vor trăi conform legii de iubire din evanghelie.

Acesta este fundamentul speranţei noastre creştine; aceasta ne permite să privim viaţa cu optimism şi să vedem viitorul personal şi colectiv ca pe o ocazie de har şi de muncă în răspândirea cuvântului lui Dumnezeu, mesajul de iubire a lui Isus către toate popoarele.

Închei mulţumind călduros Arhiepiscopului vostru, Monsenior Ioan Robu, pentru invitaţia fraternă de a prezida această Euharistie ca un preţios gest de colegialitate episcopală, afectivă şi efectivă, de iubire şi fidelitate faţă de Sfântul Scaun şi Sfântul Părinte. Mulţumesc Excelenţă, pentru fraterna primire, care în calitate de Preşedinte al Conferinţei episcopale din România reprezintă şi colegialitatea, şi uniunea cu întregul Colegiu al Episcopilor din România, căreia încă de pe acum doresc să îi prezint totala mea disponibilitate şi voinţa fermă de a sluji Biserica catolică din România: Păstori şi credincioşi deopotrivă.

Fie ca Maica Domnului şi a Bisericii, să însoţească mereu misiunea eclezială şi diplomatică pe care Sfântul Părinte mi-a încredinţat-o în nobila şi frumoasa voastră ţară, şi ca zălog de bogate haruri cereşti la sfârşitul Sfintei Liturghii vă dau în numele Sfântului Părinte Binecuvântarea Apostolică.

Lăudat să fie Isus Cristos!