Scrisoare pastorală cu ocazia Crăciunului 2005

+ LUCIAN
din mila lui Dumnezeu şi graţia Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei de Alba Iulia şi Făgăraş – Blaj şi Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, tuturor fiilor sufleteşti, preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi, har, binecuvântare, bucurie şi pace de la Cel ce s-a născut pentru noi şi pentru a noastră mântuire, Isus Cristos Domnul!

Dragii mei,

Am aşteptat cu mare bucurie şi cu emoţii sfinte sărbătoarea Naşterii Mântuitorului nostru Isus Cristos; ne-am străduit să facem o cât mai bună pregătire pentru primirea Oaspetelui ceresc în perioada postului; am beneficiat de marele dar al indulgenţei plenare de sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri! Mântuitorul s-a născut; El rămâne cu noi: pe altarele noastre în Dumnezeiasca Euharistie, în inimile noastre smerite, primitoare şi eliberate de gârbovenie, în cei de lângă noi, fraţii noştri, cărora le suntem datori numai şi numai cu iubire!

Deşi actualizăm an de an evenimentul petrecut acum două mii cinci ani, ştim să spunem multe despre această uimitoare minune, totuşi încă suntem deficitari la punerea în practică, la trăirea zi de zi a sensului Crăciunului. Pentru a “mâna mai adânc” în “taina străină şi minunată” a Naşterii lui Isus, mă voi folosi de o povestioară persană, gândindu-mă că cei trei magi veneau tocmai din Persia.

Cu mulţi ani în urmă, în îndepărtata Persie se afla la conducerea statului un rege care îşi iubea mult poporul. Pentru a-l cunoaşte mai bine, regele avea obiceiul să se amestece prin mulţime, la diferite ocazii, travestindu-se în cele mai diferite moduri. Într-o zi, îmbrăcat în hainele unui mizerabil, s-a dus într-o piaţă, a luat loc într-un colţ mai retras şi a făcut cunoştinţă cu un măturător de stradă. În fiecare zi se întorcea şi se aşeza alături de acel măturător, împărţea cu el mâncarea ce o avea şi vorbeau atât de mult încât sărmanul s-a ataşat de acel necunoscut, îmbrăcat mizer, care era tocmai regele. Într-o zi, regele dezvăluindu-şi adevărata identitate, i-a cerut măturătorului să-şi aleagă un dar care să-i amintească de el mereu. Măturătorul l-a privit tulburat, apoi i-a zis: V-aţi lăsat palatul strălucitor pentru a veni aici în fiecare zi să împărtăşiţi cu mine viaţa mea dură şi mizeră. Altora le-aţi fi putut dărui bogăţii, dar v-aţi dăruit mie. De aceea, vă cer numai un singur lucru: să nu mă lipsiţi niciodată de prietenia dumneavoastră!

O povestire care vine să ne fie de folos la aprofundarea mesajului venirii la noi a Mântuitorului. El, Unul din Preafrumoasa şi Preastrălucitoarea Treime, lasă gloria cerească, pentru a-şi asuma firea omului decăzut şi îmbrăcat în mizeria păcatelor. Vine să împărtăşească cu noi viaţa dură, deseori atât de învolburată şi asaltată de multe ispite. Vine să ne ofere nu numai prietenia Sa, cât mai ales viaţa Sa, pe Sine însuşi, Care este iubire. Smerenia şi gloria lui Cristos, Slujitor şi Rege, o are în vedere Sfântul Apostol Pavel, scriind filipenilor: “El, care, Dumnezeu fiind în chip… s-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-se ca un om; s-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte, şi încă moarte de cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi i-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca în numele lui Isus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt şi să mărturisească toată limba că Domn este Isus Cristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl” (2,6-11).

Aceasta este taina Crăciunului! Imnele liturgice se întrec în a prezenta minunea: “Cum voi mărturisi această taină mare? Cel fără de trup se întrupează; Cuvântul prinde formă văzută şi grea; Cel nevăzut se face văzut; Cel nepipăit se pipăie; Cel fără de început se începe şi Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului. Isus Cristos, Acelaşi ieri şi astăzi şi în veci!” sau: “Uimitoare taină se săvârşeşte astăzi! Firea se înnoieşte şi Dumnezeu se face om; ce era a rămas şi ce nu era a luat, nesuferind nici amestecare, nici despărţire” (Stihiri ale Stihoavnei de la Vecernia zilei de 26 decembrie).

La Crăciun, Dumnezeu împărtăşeşte pe omul pe care l-a zidit şi întreaga creaţie cu Însuşi Fiul Său preaiubit. Cerul coboară pe pământ, iar pământul, cu toate cele de pe el, devin sălaş al Pruncului ceresc. La Betleem, Casa Pâinii, Pâinea cea vie coboară din cer pentru a da viaţă lumii. Betleemul, cetatea unde s-a născut Isus, ne invită să devenim tabernacole vii, unde Isus “să se nască şi să crească, să ne mântuiască!”

Sfântul Grigorie de Nazianz învaţă la fel: “Aceasta ne este prăznuirea de acum şi aceasta sărbătorim: venirea lui Cristos la oameni, ca, prin aceasta, să ne ducem noi la Dumnezeu, sau să ne reîntoarcem la El, că aşa este mai potrivit să spunem că, odată ce am murit prin Adam, să ne facem din nou vii în Cristos… că trebuie să se petreacă în noi schimbarea cea bună”.

Iubiţi fii sufleteşti,

În răstimpul de la trimiterea Scrisorii pastorale cu ocazia marii sărbători a Învierii Domnului Cristos, Biserica a trăit intens momente de har. Este vorba, mai întâi, de Întâlnirea Mondială a Tineretului Catolic de la Köln (Germania), la care au participat şi câteva sute de tineri din ţara noastră. Acolo, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a transmis tinerilor prezenţi precum şi credincioşilor din întreaga lume, un mesaj inspirat din atitudinea celor trei magi din Persia, care, “intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui” (Mt 2,11). Iată ce spune Papa: “Doar de la Dumnezeu vine adevărata revoluţie, schimbarea decisivă a lumii. În secolul care tocmai a trecut am văzut revoluţii, al căror program comun era să nu mai aştepte intervenţia lui Dumnezeu, ci să ia total, în propriile mâini, destinul lumii. Şi am văzut că astfel întotdeauna un punct de vedere uman şi parţial a fost luat ca măsură absolută de călăuzire. Absolutizarea a ceea ce nu este absolut, ci relativ, se cheamă totalitarism. Nu eliberează omul, ci îi ia demnitatea şi îl face sclav. Nu ideologiile vor salva lumea, ci doar întoarcerea la Dumnezeul cel viu, care este Creatorul nostru, garantul libertăţii noastre, garantul a ceea ce este într-adevăr bun şi adevărat. Revoluţia autentică constă simplu în întoarcerea fără rezerve la Dumnezeu, Care este măsura a ceea ce este drept şi Care, în acelaşi timp, este iubire veşnică. Şi ce altceva ar putea vreodată să ne salveze, dacă nu iubirea?”

Alt moment de har pentru întreaga Biserică a fost Sinodul episcopilor, la Roma, în perioada 2-23 octombrie, sinod care a marcat încheierea Anului Euharistic. În intervenţia pe care am avut-o în plenul adunării sinodale, am stăruit asupra importanţei pe care credincioşii, preoţii şi episcopii noştri au dat-o, în anii grei ai interzicerii Bisericii noastre, Dumnezeieştii Euharistii, dar şi în timpul de după căderea comunismului. “Speranţele nu lipsesc, şi mă gândesc la profundul sentiment religios al poporului nostru, la profunda devoţiune cu care acest popor vine la celebrările liturgice şi la Euharistie, la sângele martirilor noştri care se roagă pentru noi înaintea Domnului, şi care prin sângele lor au făcut să crească noi generaţii de credincioşi”.

Nu rămânem indiferenţi faţă de plăgile care apasă tot mai mult pe fiinţa poporului nostru şi care îi pervertesc firea: numărul extrem de mare de avorturi, abandonarea copiilor, cazuri îngrijorătoare de sida, corupţia aproape în imposibilitate de a mai fi controlată, violenţele, emigraţia masivă, consumismul. Avem aşadar nevoie de venirea lui Cristos, de naşterea şi rămânerea Lui cu noi, de reala restaurare a lumii şi a omului, pentru că El este Mântuitorul omului!

Să rămânem ataşaţi Bisericii, în ascultarea şoaptelor harului şi în unitatea credinţei. Maica Preacurată, Femeia euharistică, să ne îndrume paşii, cu iubire maternă, spre Inima Fiului ei preaiubit, de la Care să învăţăm ce înseamnă a trăi frumos.

Vin, ca şi în anii care au trecut, cu colindul străbun, dorind tuturor şi fiecăruia în parte, să aveţi sărbători frumoase şi sfinte, iar anul care vine să vă fie cu pliniri, cu sănătate şi cu bucurii!

Al vostru,

+ LUCIAN
Arhiepiscop şi Mitropolit

Dată în Reşedinţa Mitropolitană din Blaj la Marea Sărbătoare a Naşterii Răscumpărătorului şi Domnului nostru Isus Cristos, 25 decembrie 2005.