Mesajul de Crăciun al Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Romano-Catolic de Alba Iulia
Dr. Jakubinyi György

Lăudat să fie Isus!

Dragi Fraţi în Cristos!

A trecut Adventul – perioada aşteptării şi pregătirii. Sărbătorim ziua de naştere a Mântuitorului, dar ne-am păstrat spiritualitatea de advent, conform credinţei noastre sfinte: aşteptăm a doua venire a Domnului nostru Isus Cristos la sfârşitul timpurilor, când va judeca viii şi morţii – cum stă scris în Crezul Apostolic.

Întreaga liturghie a Adventului ne trezeşte atenţia asupra acestui dualism, conform căruia am repetat aşteptarea veterotestamentară multimilenară, dar în acelaşi timp ne-au atras atenţia textele noastre liturgice: …şi voi, …şi acum sunteţi suflete de advent, pe motiv că trebuie să fim treji, şi să veghem aşteptând a doua venire a Domnului nostru Isus Cristos: “Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.” (Mt 25, 13)

Sfântul Ioan Botezătorul – premergător al lui Isus Cristos şi ultimul profet al Vechiului Testament – , pe malul Iordanului, arătând spre Mântuitor, avea prilejul să se exprime astfel: “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” (In 1, 29) Mulţimii, care năpăstuia asupra lui, îi arăta drumul aşteptării Mântuitorului. L-a citat pe Isaia, dovedind propria menire: Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: “Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu”. (Lc 3, 4-6)

Acesta includea toată speranţa aşteptării de Crăciun, dar conţinea şi programa celei de-a doua veniri a Domnului Isus Cristos. Cu sărbătoarea de bucurie a Crăciunului am întregit primul Advent, însă continuăm cu al doilea şi veşnicul Advent: a doua venire a Domnului nostru Isus Cristos. Scopul este clar: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. De obicei drumul se netezeşte pentru mari şefi de stat, pentru demnitari… Asemănător trebuie aşteptat şi Mântuitorul – pregătind drumul Său către sufletele noastre.

Profetul, şi în urma lui Sfântul Ioan Botezătorul detaliază această pregătire de drum.

1. “Orice vale se va umple…” (Lc 3, 5) – Ce este valea? O adâncitură, lipsă de pământ – deci un neajuns. Şi dacă ne uităm în interiorul sufletului nostru cu ajutorul Sfintei Evanghelii, câte şi câte văi, gropi, lipsuri şi neajunsuri putem depista… În primul rând pe tărâmul delăsărilor noastre privind obligaţiile faţă de sufletele noastre proprii, faţă de familie, şcoală, locul de muncă, sau viaţa publică. Am mărturisit credinţa în orice împrejurare? L-am urmat pe Cristos? Am fost creştin – fiind capul familiei, ori mamă iubitoare, ori lucrător al câmpului, muncitor în fabrică, sau funcţionar la locul de muncă, în Parlament, sau membru al Consiliului Bisericesc?… Vedeţi, avem o sumedenie de goluri, lacune, neajunsuri pe care trebuie să umplem cu harul Mântuitorului astăzi născut!

2. “…şi orice munte şi orice deal se va pleca.” (Lc 3, 5) – Cât de orgolios şi încrezut sunt, când – asemenea fariseului – mă compar cu semenii, cu vecinii mei, şi afirm cu mândrie: “Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri…” (Lc 18, 11). Regula Providenţei Dumnezeieşti a fost elogiată deja de Vechiul Testament şi a exprimat-o şi Sfânta Fecioară Maria cu ocazia vizitei la Sfânta Elisabeta: “Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi…” (Lc 1, 52). Să fim deci mai smeriţi, şi atunci va fi mai uşor de luptat pentru refacerea unităţii religioase, sociale sau naţionale dezbinate. În faţa Ieslei din Betleem dispar divergenţele, deoarece omul creştin este “o nouă creatură” conform Sfântului Apostol Pavel (2Cor 5, 17). “Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Isus Cristos.” (Gal 3, 28)

3. “…căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede.” (Lc 3, 5) – În această afirmaţie se regăseşte totul ceea ce deviază de Sfânta Evanghelie. Să privim în noi înşine, câte abateri avem de la promisiunile de Botez pe care le-am rostit cu ocazia săvârşirii Mirului, şi …pe care le repetăm anual – cu lumânarea în mână – în noaptea Învierii la Paşti; …pe care le repetă cei care primesc Sacramentul Preoţiei, sau cei care depun votul etern călugăresc. A sosit momentul să luăm Sfânta Evanghelie aducătoare de bună-vestire a mântuirii, şi uitându-ne ca într-o oglindă sufletească să identificăm neajunsurile noastre. Să netezim din nou drumurile Domnului, să-le îndreptăm, ca şi de la acest Crăciun – continuând pe parcursul celui de-al doilea Advent – Domnul să poată ajunge la inimile noastre în ceasul cel haric.

Cu aceste gânduri Vă doresc Sărbători Fericite de Crăciun, şi un An Nou Fericit fiecărui cititor şi fiecărui semen binevoitor!

Alba Iulia, la 25 decembrie 2005 – Ziua Sfântului Crăciun

Dr. Jakubinyi György

Arhiepiscop Romano-Catolic de Alba Iulia