NAŞTEREA LUI HRISTOS – TAINA VIEŢII CA DĂRUIRE

+ DANIEL,
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI
PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI CIN MONAHAL ŞI PREA IUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA IAŞILOR: HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI!

“Ce vom aduce Ţie, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile zidite de Tine mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunarea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi!” (Minei, Naşterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie)

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Multe sunt înţelesurile duhovniceşti ale sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veşnic al lui Dumnezeu. Rostul Întrupării Fiului lui Dumnezeu Cel nevăzut şi necuprins este mărturisit în Crezul ortodox: pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Înţelesul acesta îl arată mai ales Sfânta Evanghelie după Ioan zicând: “Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea” (Ioan 3, 16-17).
Iubirea lui Dumnezeu-Tatăl faţă de lume nu se arată doar prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru lume, ci mai ales prin dăruirea Fiului veşnic, prin întruparea Lui în lume. Fiul Cel nevăzut, veşnic, necuprins şi nefăcut (necreat), Se face Om văzut, muritor, cuprins în timp şi spaţiu, astfel încât El aparţine deodată Tatălui ceresc şi lumii. El este în acelaşi timp Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, Unul din Sfânta Treime şi Unul dintre oameni. Iisus Hristos este chipul Dumnezeului Celui nevăzut (Coloseni 1, 15) întors spre umanitate şi chipul umanităţii înălţate în iubirea şi viaţa veşnică a Preasfintei Treimi.
Cântările Sărbătorii Naşterii Domnului arată lămurit că Întruparea din Fecioară, adică Înomenirea Fiului veşnic al lui Dumnezeu, sau unirea Lui cu umanitatea, nu este nicidecum despărţire de Tatăl, pentru că pogorârea Fiului ceresc pe pământ are ca scop ridicarea omului pământesc, stricat prin păcat şi moarte, la viaţa cerească, nestricăcioasă şi veşnică: “Cerul şi pământul astăzi s-au unit, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la ceruri s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om Cel din fire nevăzut ” (Minei, Naşterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie, Litie). “Pe cel după chip şi asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei fără schimbare, ca într-însul să înnoiască pe Adam cel stricat…” (Vecernie, Litie). “Mare şi uimitoare minune s-a săvârşit astăzi: Fecioara naşte şi pântecele nu i se strică.
Cuvântul se întrupează şi de Tatăl nu se desparte; îngerii cu păstorii doxologesc şi noi împreună cu dânşii cântăm: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace!” (Minei, Naşterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie, Stihoavnă). Devenit Om, Fiul Cel veşnic al Tatălui este darul lui Dumnezeu pentru viaţa veşnică a lumii, ca oamenii să răspundă iubirii dăruitoare a lui Dumnezeu prin dăruirea de sine către Dumnezeu şi către semenii lor.
Când Fiul lui Dumnezeu este dăruit de Tatăl pentru viaţa şi mântuirea lumii, El nu este dăruit ca un obiect, ci ca o Persoană liberă, smerită şi iubitoare, Care Se dăruieşte pe Sine Tatălui, prin ascultare smerită şi împlinire a voii Lui de-a mântui lumea, şi Se dăruieşte pe Sine oamenilor ca lumină sau sens etern al vieţii lor prin Evanghelia Sa, ca vindecare de păcat şi de boală prin minunile Sale, ca eliberare de moarte şi de stricăciune prin Învierea Sa.
Toată viaţa lui Hristos pe pământ, de la Betleem până la Golgota, de la Botezul în Iordan până la Euharistia din Ierusalim, este o continuă dăruire de Sine, iubire jertfelnică smerită şi dătătoare de viaţă veşnică. În lumina Naşterii Domnului ca dar al lui Dumnezeu-Tatăl şi ca dăruire de Sine către oameni, înţelegem că toată existenţa creată este dar al iubirii Creatorului, iar viaţa adevărată a omului este dăruire de sine în comuniune de iubire, pace şi bucurie. Din acest motiv, Crăciunul este în mod deosebit Sărbătoarea darurilor, ca răspuns al oamenilor la iubirea lui Dumnezeu arătată în Hristos, dar şi ca manifestare deplină a omului creat după chipul lui Dumnezeu-Dăruitorul sau Milostivul.
Astfel, omul care nu dăruieşte nimic altora sau nu se dăruieşte pe sine prin comunicare şi comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii se dezumanizează şi pierde mântuirea. De ce? Pentru că a pierdut sensul vieţii ca dăruire de sine. Egoismul este împuţinare şi moarte a vieţii spirituale a persoanei umane, iar dărnicia şi iubirea sunt împlinire şi sfinţire a vieţii omului. Adevărul acesta este concentrat în înţelepciunea populară a expresiei: “Dar din dar se face rai”, adică viaţă şi fericire veşnică.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletele şi casele de lumină şi de bucurie, mai ales când răspundem iubirii milostive şi dăruitoare a lui Dumnezeu cu daruri sfinte prin rugăciuni pentru sănătatea şi mântuirea semenilor noştri de aproape şi de departe, prin cuvinte de preţuire, mulţumire şi felicitare faţă de cei care ne-au ajutat într-un fel sau altul, părinţi şi dascăli, binefăcători şi prieteni; prin ajutor spiritual sau material oferit copiilor, dar şi celor bolnavi, săraci, singuri, orfani, bătrâni, călători, celor sinistraţi şi fără adăpost, celor întristaţi şi celor înstrăinaţi.
Hristos-Domnul S-a născut într-o călătorie a Maicii Sale la Betleem, arătând prin aceasta că Dumnezeu este călător în lume şi colindător la casa sufletului fiecărui om, ca să cheme pe oameni la Casa Tatălui ceresc, care aici, pe pământ, este Biserica Sa, arvuna Împărăţiei cerurilor, a vieţii veşnice. În schimbul darurilor noastre pământeşti trecătoare, Dumnezeu ne dăruieşte daruri cereşti netrecătoare, comori de lumină ale vieţii veşnice. Marele dar pe care ni-l aduce Hristos în suflet şi în familie, dacă ne pregătim să-L primim prin post şi rugăciune, prin pocăinţă şi fapte bune, prin spovedanie şi împărtăşanie, este darul păcii, al împăcării noastre cu Dumnezeu şi cu semenii noştri.
La Naşterea Domnului Hristos în Betleem, lauda adusă de îngeri lui Dumnezeu era însoţită de binecuvântarea: “pace pe pământ şi între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Astăzi, într-o lume din ce în ce mai tulburată, dezbinată şi secularizată pe plan spiritual, este mare nevoie de darul păcii sufleteşti personale şi sociale, de bunăvoire între oameni, de dăruire de sine pentru bucuria familiei, pentru misiunea Bisericii şi pentru viaţa societăţii. Fără pacea sufletească, fără bunăvoire şi iubire smerită, individualismul egoist, lăcomia şi orgoliul destramă familia şi prietenia, comuniunea spirituală, viaţa socială şi ordinea internaţională. De aceea, avem mare nevoie să înmulţim rugăciunea, învăţând adevărul că dragostea curată se naşte din rugăciune şi se arată în fapte bune.
Să mulţumim lui Dumnezeu pentru darul vieţii şi pentru orice moment în care putem săvârşi binele în jurul nostru prin cuvânt şi faptă, adunând lumină şi pace în suflete, pentru a le oferi apoi celor din jurul nostru. Mulţi fraţi şi surori din neamul nostru se află acum printre străini. Sărăcia materială i-a determinat să fie acum departe de oraşul sau satul lor din România. Să nu-i uităm în rugăciunile noastre, ca ei să nu slăbească în credinţă, în iubirea de Biserică, de neam şi de ţară; să nu sărăcească duhovniceşte după ce au agonisit ceva material; să nu uite pe cei lăsaţi acasă, copii sau bătrâni, atunci când trăiesc mai bine acolo unde se află.
La trecerea dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2005 spre 1 ianuarie 2006, să mergem la biserică, să mulţumim lui Dumnezeu pentru anul care a trecut, cu roade de care ne-am bucurat sau cu încercări grele pe care le-am străbătut, iar apoi să cerem ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa noastră pentru Anul Nou 2006 în care intrăm, spre a folosi fiecare zi a anului viitor ca timp al mântuirii, al creşterii noastre duhovniceşti şi al rodirii de fapte bune.
Cu prilejul Sărbătorilor Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou şi Botezului Domnului, vă dorim tuturor sănătate şi bucurie, pace şi fericire, precum şi mult ajutor şi spor de la Dumnezeu în toată fapta bună.
Tuturor vă adresăm urările tradiţionale: La mulţi ani! şi Sărbători fericite!

Cu părintească iubire ne rugăm ca “Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13)

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

+ DANIEL
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei