Nota Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei
despre banalizarea sexualităţii
cu privire la unele lecturi ale cărţii Lumina lumii
21 decembrie 2010

Cu ocazia publicării cărţii-interviu a lui Benedict al XVI-lea, Lumina lumii, au fost răspândite diferite interpretări incorecte, care au generat confuzie cu privire la poziţia Bisericii Catolice referitor la câteva probleme de morală sexuală. Gândirea papei a fost des instrumentalizată pentru scopuri şi interese străine de sensul cuvintelor sale, care este evident atunci când se citesc în întregime capitolele unde se aminteşte de sexualitatea umană. Interesul Sfântului Părinte apare clar: regăsirea măreţiei proiectului lui Dumnezeu cu privire la sexualitate, evitându-i banalizarea astăzi răspândită.

Unele interpretări au prezentat cuvintele papei ca afirmaţii în contradicţie cu tradiţia morală a Bisericii, ipoteză pe care unii au salutat-o ca o cotitură pozitivă şi alţii au perceput-o cu îngrijorare, ca şi cum ar fi vorba de o ruptură de învăţătura despre contracepţie şi de atitudinea eclezială în lupta împotriva SIDA. În realitate, cuvintele papei, care amintesc în mod deosebit de un comportament dezordonat în mod grav aşa cum este prostituţia (cf. Luce del mondo, prima retipărire, noiembrie 2010, pag. 170-171), nu sunt o modificare a învăţăturii morale, nici a practicii pastorale a Bisericii.

Aşa cum rezultă din citirea paginii respective, Sfântul Părinte nu vorbeşte despre morala conjugală şi nici despre norma morală despre contracepţie. Această normă tradiţională în Biserică a fost preluată în termeni foarte precişi de Paul al VI-lea în nr. 14 din enciclica Humanae vitae, când a scris că “este exclusă orice acţiune care, ori în previziunea actului conjugal, ori în săvârşirea lui, ori în dezvoltarea consecinţelor sale naturale, îşi propune, ca scop sau ca mijloc, să împiedice procreaţia”. Ideea că din cuvintele lui Benedict al XVI-lea se poate deduce că în unele cazuri este permis să se recurgă la folosirea prezervativului pentru a evita sarcini nedorite este complet arbitrară şi nu răspunde nici la cuvintele sale, nici la gândirea sa. În această privinţă papa propune în schimb căi care pot fi parcurse din punct de vedere uman şi etic, pentru care păstorii sunt chemaţi să facă “mai mult şi mai bine” (Luce del mondo, pag. 206), adică acelea care respectă integral legătura indisolubilă de semnificaţie unitivă şi procreatoare în orice act conjugal, prin eventuala recurgere la metodele de reglementare naturală a fecundităţii în vederea unei procreaţii responsabile.

Apoi, cu privire la pagina respectivă, Sfântul Părinte se referea la cazul complet diferit al prostituţiei, comportament pe care morala creştină din totdeauna l-a considerat ca imoral în mod grav (cf. Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia pastorală Gaudium et spes, nr. 27; Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2355). Recomandarea întregii tradiţii creştine – şi nu numai a ei – faţă de prostituţie se poate rezuma în cuvintele sfântului Paul: “Fugiţi de desfrânare” (1Cor 6,18). Aşadar prostituţia trebuie combătută şi instituţiile de asistenţă ale Bisericii, ale societăţii civile şi ale statului trebuie să se străduiască să elibereze persoanele implicate.

În această privinţă trebuie spus că situaţia care s-a creat din cauza actualei răspândiri a SIDA în multe zone din lume a făcut şi mai dramatică problema prostituţiei. Cel care ştie că este infectat cu virusul HIV şi deci poate să transmită infectarea, în afară de păcatul grav împotriva poruncii a şasea comite şi un alt păcat împotriva poruncii a cincea, deoarece în mod conştient pune în pericol serios viaţa unei alte persoane, cu repercusiuni şi asupra sănătăţii publice. În această privinţă Sfântul Părinte afirmă în mod clar că prezervativele nu constituie “soluţia autentică şi morală” a problemei SIDA, de asemenea că “a se concentra numai asupra prezervativului înseamnă a banaliza sexualitatea”, pentru că nu se vrea înfruntarea rătăcirii umane care stă la baza transmiterii pandemiei. De altfel nu se poate nega că acela care recurge la prezervativ pentru a diminua riscul pentru viaţa unei alte persoane vrea să reducă răul legat de acţiunea sa greşită. În acest sens Sfântul Părinte afirmă că recurgerea la prezervativ “cu intenţia de a diminua pericolul de contagiere, poate reprezenta totuşi un prim pas pe drumul care duce la o sexualitate trăită în mod diferit, mai umană”. E vorba de o observaţie total compatibilă cu cealaltă afirmaţie a Sfântului Părinte: “acesta nu este modul adevărat şi propriu pentru a înfrunta răul SIDA”.

Unii au interpretat cuvintele lui Benedict al XVI-lea recurgând la teoria aşa-numitului “rău mai mic”. Totuşi, această teorie este susceptibilă de interpretări eronate de matrice proporţionalistă (cf. Ioan Paul al II-lea, enciclica Veritatis splendori, nr. 75-77). O acţiune care este un rău prin obiectul său, chiar dacă un rău mai mic, nu poate să fie voită în mod legitim. Sfântul Părinte n-a spus că prostituţia cu recurgerea la prezervativ poate să fie aleasă în mod legitim ca rău mai mic, aşa cum au susţinut unii. Biserica învaţă că prostituţia este imorală şi trebuie să fie combătută. Dacă vreunul, cu toate acestea, practicând prostituţia şi în afară de asta fiind infectat cu virusul HIV, se străduieşte să diminueze pericolul de contagiere şi prin recurgerea la prezervativ, acest lucru poate să constituie un prima pas în respectarea vieţii celorlalţi, chiar dacă răutatea prostituţiei rămâne în toată gravitatea ei. Aceste evaluări sunt în linie cu ceea ce tradiţia teologico-morală a Bisericii a susţinut şi în trecut.

În concluzie, în lupta împotriva SIDA membrii şi instituţiile Bisericii Catolice să ştie că trebuie să stea aproape de persoane, îngrijindu-i pe cei bolnavi şi formându-i pe toţi pentru ca să poată trăi abstinenţa înainte de căsătorie şi fidelitatea în cadrul legământului conjugal. În această privinţă trebuie denunţate şi acele comportamente care banalizează sexualitatea, pentru că, aşa cum spune papa, tocmai acestea reprezintă motivul periculos pentru care atâtea persoane nu mai văd în sexualitate expresia iubirii lor. “De aceea, şi lupta împotriva banalizării sexualităţii este parte din marele efort pentru ca sexualitatea să fie evaluată în mod pozitiv şi să poată exercita efectul său pozitiv asupra fiinţei umane în totalitatea sa” (Luce del mondo, pag. 170).