Norme complementare
la Constituţia apostolică Anglicanorum coetibus

Dependenţa de Sfântul Scaun

Articolul 1

Fiecare Ordinariat depinde de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi menţine raporturi strânse cu celelalte Dicasterii romane conform competenţei lor.

Raporturile cu conferinţele episcopale şi episcopii diecezani

Articolul 2

§ 1. Ordinariul urmează directivele conferinţei episcopale naţionale în ceea ce sunt compatibile cu normele conţinute în Constituţia apostolică Anglicanorum coetibus.

§ 2. Ordinariul este membru al respectivei conferinţe episcopale.

Articolul 3

Ordinariul, în exercitarea oficiului său, trebuie să menţină strânse legături de comuniune cu episcopul diecezei în care Ordinariatul este prezent pentru a coordona acţiunea sa pastorală cu planul pastoral al diecezei.

Ordinariul

Articolul 4

§ 1. Ordinariul poate să fie un episcop sau un preot numit de Pontiful Roman ad nutum Sanctae Sedis, pe baza unei liste prezentată de Consiliul de conducere. Pentru el se aplică normele din can. 383-388, 392-394 şi 396-398 din Codul de drept canonic.

§ 2. Ordinariul are facultatea de a încardina în Ordinariat pe slujitorii anglicani intraţi în comuniune deplină cu Biserica Catolică şi pe candidaţii care aparţin Ordinariatului promovaţi de el la ordinele sacre.

§ 3. După ce s-a ascultat conferinţa episcopală şi s-a obţinut consimţământul Consiliului de conducere şi aprobarea Sfântului Scaun, Ordinariul, dacă vede necesitatea, poate să înfiinţeze decanate teritoriale, sub conducerea unui delegat al Ordinariului şi care să-i cuprindă pe credincioşii din mai multe parohii personale.

Credincioşii din Ordinariat

Articolul 5

§ 1. Credincioşii laici care provin din anglicanism şi care doresc să aparţină Ordinariatului, după ce au făcut Mărturisirea de credinţă şi, ţinând cont de can. 845, au primit sacramentele iniţierii, trebuie să fie înscrişi într-un registru potrivit al Ordinariatului. Cei care au fost botezaţi în trecut ca şi catolici în afara Ordinariatului nu pot în mod obişnuit să fie admişi ca membri, afară de cazul când sunt soţi într-o familie care aparţine Ordinariatului.

§ 2. Credincioşii laici şi membrii Institutelor de Viaţă Consacrată şi ai Societăţilor de Viaţă Apostolică, atunci când colaborează în activităţi pastorale sau caritative, diecezane sau parohiale, depind de Episcopul diecezan sau de parohul locului, motiv pentru care în acest caz puterea acestora din urmă este exercitată în mod unit cu puterea Ordinariului sau a parohului din Ordinariat.

Clerul

Articolul 6

§ 1. Ordinariul, pentru a admite candidaţi la ordinele sacre trebuie să obţină consimţământul Consiliului de conducere. Luând în considerare tradiţia şi experienţa eclezială anglicană, Ordinariul poate să prezinte Sfântului Părinte cererea de admitere a bărbaţilor căsătoriţi la hirotonirea prezbiterală în Ordinariat, după un proces de discernământ bazat pe criterii obiective şi pe necesităţile Ordinariatului. Aceste criterii obiective sunt determinate de Ordinariu, după ce a consultat conferinţa episcopală locală, şi trebuie să fie aprobate de Sfântul Scaun.

§ 2. Cei care au fost hirotoniţi în Biserica Catolică şi după aceea au aderat la comuniunea anglicană, nu pot să fie admişi la exercitarea slujirii sacre în Ordinariat. Clericii anglicani care se află în situaţii matrimoniale iregulare nu pot să fie admişi la ordinele sacre în Ordinariat.

§ 3. Preoţii încardinaţi în Ordinariat primesc facultăţile necesare de la Ordinariu.

Articolul 7

§ 1. Ordinariul trebuie să asigure o remuneraţie adecvată clericilor încardinaţi în Ordinariat şi să se îngrijească de asistenţa socială pentru a ajuta necesităţile lor în caz de boală, de invaliditate sau bătrâneţe.

§ 2. Ordinariul va putea să se înţeleagă cu conferinţa episcopală în privinţa eventualelor resurse sau fonduri disponibile pentru întreţinerea clerului din Ordinariat.

§ 3. În caz de necesitate, preoţii, cu permisiunea Ordinariului, vor putea exercita o profesie seculară, compatibilă cu exercitarea slujirii sacerdotale (cf. CIC, can. 286).

Articolul 8

§ 1. Preoţii, chiar constituind preoţimea Ordinariatului, pot să fie aleşi membri ai Consiliului prezbiteral al Diecezei în teritoriul căreia exercită îngrijirea pastorală a credincioşilor din Ordinariat (cf. CIC, can. 498, § 2).

§ 2. Preoţii şi diaconii încardinaţi în Ordinariat pot să fie, conform modului determinat de Episcopul diecezan, membri ai Consiliului pastoral al diecezei în teritoriul căreia exercită slujirea lor (cf. CIC, can. 512, § 1).

Articolul 9

§ 1. Clericii încardinaţi în Ordinariat trebuie să fie disponibili să dea ajutor Diecezei în care au domiciliul sau cvasi-domiciliul, oriunde este considerat oportun pentru îngrijirea pastorală a credincioşilor. În acest caz depind de Episcopul diecezan în ceea ce priveşte sarcina pastorală sau funcţia pe care o primesc.

§ 2. Unde şi când este considerat oportun, clericii încardinaţi într-o dieceză sau într-un Institut de Viaţă Consacrată sau într-o Societate de Viaţă Apostolică, cu consimţământul scris al Episcopului lor, respectiv al Superiorului lor, pot să colaboreze la îngrijirea pastorală a Ordinariatului. În acest caz depind de Ordinariu în ceea ce priveşte sarcina pastorală sau funcţia pe care o primesc.

§ 3. În cazurile prevăzute în paragrafele precedente trebuie să intervină o convenţie scrisă între Ordinariu şi Episcopul diecezan sau Superiorul Institutului de Viaţă Consacrată sau Moderatorul Societăţii de Viaţă Apostolică, în care să fie stabiliţi clar termenii colaborării şi tot ceea ce se referă la întreţinere.

Articolul 10

§ 1. Formarea clerului din Ordinariat trebuie să urmărească două obiective: 1) o formare unită cu seminariştii diecezani conform circumstanţelor locale; 2) o formare, în armonie deplină cu tradiţia catolică, în acele aspecte ale patrimoniului anglican de valoare deosebită.

§ 2. Candidaţii la Preoţie vor primi formarea lor teologică împreună cu ceilalţi seminarişti într-un seminar sau într-o facultate teologică, pe baza unui acord făcut între Ordinariu şi Episcopul diecezan sau episcopii interesaţi. Candidaţii pot să primească o formare sacerdotală particulară conform unui program specific în acelaşi seminar sau într-o casă de formare înfiinţată pentru asta, cu consimţământul Consiliului de conducere, pentru transmiterea patrimoniului anglican.

§ 3. Ordinariatul trebuie să aibă o proprie Ratio institutionis sacerdotalis, aprobată de Sfântul Scaun; fiecare casă de formare va trebui să întocmească un Regulament propriu, aprobat de Ordinariu (cf. CIC, can. 242, § 1).

§ 4. Ordinariul poate să accepte ca seminarişti numai pe credincioşii care fac parte dintr-o parohie personală din Ordinariat sau pe cei care provin din Anglicanism şi au restabilit comuniunea deplină cu Biserica Catolică.

§ 5. Ordinariatul se îngrijeşte de formarea permanentă a clericilor săi, participând şi la ceea ce stabilesc în acest scop la nivel local conferinţa episcopală şi Episcopul diecezan.

Episcopii foşti anglicani

Articolul 11

§ 1. Un Episcop fost anglican şi căsătorit poate fi ales pentru a fi numit Ordinariu. În acest caz, el este hirotonit preot în Biserica Catolică şi exercită în Ordinariat slujirea pastorală şi sacramentală cu deplină autoritate jurisdicţională.

§ 2. Un Episcop fost anglican care aparţine Ordinariatului poate să fie chemat să-l asiste pe Ordinariu la administrarea Ordinariatului.

§ 3. Un Episcop fost anglican care aparţine Ordinariatului poate să fie invitat să participe la întâlnirile conferinţei episcopilor din respectivul teritoriu, în acelaşi mod ca un episcop emerit.

§ 4. Un Episcop fost anglican care aparţine Ordinariatului şi care nu a fost hirotonit episcop în Biserica Catolică, poate să ceară de la Sfântul Scaun permisiunea de a folosi însemnele episcopale.

Consiliul de conducere

Articolul 12

§ 1. Consiliul de conducere, în acord cu Statutele aprobate de Ordinariu, are drepturile şi competenţele care conform Codului de drept canonic sunt proprii Consiliului prezbiteral şi Colegiului consultanţilor.

§ 2. În afară de aceste competenţe, Ordinariul are nevoie de consimţământul Consiliului de conducere pentru:

a. a admite un candidat la Ordinele sacre;

b. a înfiinţa sau a desfiinţa o parohie personală;

c. a înfiinţa sau a desfiinţa o casă de formare;

d. a aproba un program de formare.

§ 3. De asemenea, Ordinariul trebuie să asculte părerea Consiliului de conducere în privinţa orientărilor pastorale ale Ordinariatului şi a principiilor inspiratoare ale formării clericilor.

§ 4. Consiliul de conducere are vot deliberativ:

a. pentru a forma lista de nume care trebuie trimisă la Sfântul Scaun pentru numirea Ordinariului.

b. în elaborarea propunerilor de schimbare a Normelor complementare ale Ordinariatului care trebuie prezentate Sfântului Scaun;

c. în redactarea Statutelor Consiliului de conducere, a Statutelor Consiliului pastoral şi a Regulamentului caselor de formare.

§ 5. Consiliul de conducere este compus conform Statutelor Consiliului. Jumătate dintre membri sunt aleşi de preoţii din Ordinariat.

Consiliul Pastoral

Articolul 13

§ 1. Consiliul Pastoral, instituit de Ordinariu, îşi exprimă părerea cu privire la activitatea pastorală a Ordinariatului.

§ 2. Consiliul Pastoral, prezidat de Ordinariu, este reglementat de Statutele aprobate de Ordinariu.

Parohiile personale

Articolul 14

§ 1. Parohul poate să fie asistat în îngrijirea pastorală a parohiei de un vicar parohial, numit de Ordinariu; în parohie trebuie să fie constituit un Consiliu pastoral şi un Consiliu pentru probleme economice.

§ 2. Dacă nu este un vicar, în caz de absenţă, de impediment sau de moarte a parohului, parohul din teritoriul în care se află biserica parohiei personale, poate să exercite, dacă este necesar, facultăţile sale de paroh în mod supletiv.

§ 3. Pentru îngrijirea pastorală a credincioşilor care se află în teritoriul diecezei în care nu a fost înfiinţată o parohie personală, după ce a ascultat părerea Episcopului diecezan, Ordinariul poate să se îngrijească printr-o cvasi-parohie (cf. CIC, can. 516, § 1).

Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea, în Audienţa acordată subsemnatului Cardinal Prefect, a aprobat aceste Norme complementare la Constituţia apostolică Anglicanorum coetibus, decise de sesiunea obişnuită a acestei Congregaţii, şi a poruncit publicarea lor.

Roma, din Sediul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, 4 noiembrie 2009, Comemorarea sfântului Carol Borromeu.

William Card. Levada
Prefect

+ Luis F. Ladaria, S.I.
Arhiepiscop tit. de Thibica
Secretar