Mesajul IPS Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti
pentru Săptămâna de Rugăciune
pentru Unitatea Creştinilor 2010

Evenimentul al cărui centenar îl aniversează Bisericile din Scoţia ne stă drept mărturie a unei voinţe de unitate. Această voinţă, exprimată atât în declaraţii cât şi în atitudini, reaprinde şi în noi gândul că unitatea tuturor creştinilor este un deziderat al Mântuitorului nostru spre care trebuie nu doar să declarăm că ne îndreptăm, ci să-l şi exprimăm în atitudini concrete. De aceea Cuvântul lui Isus Cristos, Învăţătorul nostru al tuturor, Voi veţi fi martori ai acestor lucruri! (Lc 24,48), ne cheamă în aceste Zile de rugăciune pentru unitatea creştinilor să reflectăm asupra misiunii încredinţate tuturor acelora care se ştiu şi se vor a fi ucenicii Lui.

Voi veţi fi martori ai acestor lucruri!

Aceste cuvinte au fost adresate de Isus Cristos apostolilor în ziua Învierii sale glorioase. Ele veneau să pecetluiască pentru totdeauna destinul acestor apropiaţi ai Mântuitorului care, într-un interval de doar câteva zile, traversaseră experienţa cea mai tulburătoarea a vieţii lor. Această experienţă i-a purtat de la speranţa dobândirii unui loc de mărire alături de un mesia pământesc, prin dezamăgirea de a-l vedea pe Învăţătorul lor arestat, condamnat, schingiuit, răstignit pe crucea pe care va şi muri foarte curând şi mai apoi prin spaima de iudei, spre întâlnirea cu Isus Cristos înviat. Or, numai după ce au trăit toate aceste experienţe la intensitate maximă şi după ce au primit ajutorul Duhului Sfânt trimis asupra lor, au putut apostolii să înţeleagă sensul acelor Scripturi care arătau că pătimirea şi învierea din morţi a lui Cristos aveau drept rod o viaţă cu adevărat nouă, viaţa la care orice om poate avea acces cu condiţia obţinerii iertării păcatelor. În plus, pregătiţi în acest fel ei puteau să împlinească misiunea încredinţată lor de către Mântuitorul: Voi veţi fi martori ai acestor lucruri!

Noi ne ştim urmaşi ai apostolilor şi ai ucenicilor lui Isus Cristos, însărcinaţi să dăm aceeaşi mărturie a morţii şi a învierii sale. Dar numai atunci vom vedea înflorind o viaţă nouă când, ajutaţi de Duhul Rusaliilor, vom descoperi şi simţi în noi şi în jurul nostru lucrarea morţii prin secularizarea şi prin consumismul ce se înrădăcinează tot mai mult şi când vom avea curajul de a înceta să mai trăim pentru noi înşine, ci pentru Acela care a murit şi a înviat pentru noi (v. 2Cor 5,15). Isus Cristos înviat ne aşteaptă la capătul acestui drum de convertire. Important este să credem în această viaţă nouă şi să o dorim cu toată fiinţa noastră, bine ştiind că ea este animată de un alt duh, de Duhul Sfânt, care face din noi fii ai Tatălui veşnic, iar între noi ne face să ne simţim cu adevărat fraţi.

Îl rog pe Mântuitorul nostru ca în aceste zile de har, atunci când ne vom reîntâlni în rugăciune comună, să ne ofere să gustăm cât de puţin din această viaţă nouă de înviere promisă de El, să simţim ce înseamnă să fii fiu sau fiică a Tatălui şi ce înseamnă să fim fraţi întru Isus Cristos înviat.

Cu binecuvântare,

Dr. Ioan ROBU
Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti