A XLII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii
“Chemaţi să înaintăm în larg”
Mesajul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea
cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocaţii
17 aprilie 2005

Dragi fraţi episcopi, dragi fraţi şi surori!

1. “Duc in altum” La începutul scrisorii apostolice Novo millennio ineunte am făcut referire al cuvintele cu care Isus îi îndeamnă pe primii ucenici să arunce năvoadele pentru un pescuit care se va dovedi minunat. Îi spune lui Petru: “Duc in altum – Înaintează în larg” (Lc 5,4). “Petru şi primii tovarăşi s-au încrezut în cuvântul lui Cristos şi au aruncat năvoadele” (Novo millennio ineunte, 1).

Această cunoscută scenă evanghelică este fundalul pentru următoarea Zi de Rugăciune pentru Vocaţii, care are ca temă: “Chemaţi să înaintăm în larg”. Este vorba de o ocazie privilegiată pentru a reflecta asupra vocaţiei de a-l urma pe Isus şi, în particular, de a-l urma pe calea preoţiei şi a vieţii consacrate.

2. “Duc in altum!” Porunca lui Cristos este deosebit de actuală în timpul nostru, în care o anumită mentalitate răspândită favorizează neimplicarea personală în faţa dificultăţilor. Prima condiţie pentru “a înainta în larg” este de a cultiva un profund spirit de rugăciune alimentat de ascultarea zilnică a cuvântului lui Dumnezeu. Autenticitatea vieţii creştine se măsoară cu profunzimea rugăciunii, artă care se învaţă cu umilinţă “de pe buzele Învăţătorului divin”, aproape implorându-l, “asemenea primilor ucenici: «Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!» (Lc 11,1). În rugăciune are loc acel dialog cu Cristos, care face din noi prietenii săi intimi: «Rămâneţi în mine şi eu în voi» (In 15,4)” (Novo millennio ineunte, 32).

Legătura de rugăciune cu Cristos ne face să simţim prezenţa sa chiar şi în momentele de aparent faliment, când truda pare inutilă, aşa cum se întâmplă în cazul apostolilor care după ce s-au trudit toată noaptea, au exclamat: “Toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic” (Lc 5,5). Tocmai în astfel de momente este nevoie să ne deschidem inima la valul de har şi să permitem cuvântului Mântuitorului să acţioneze cu toată puterea sa: “Duc in altum!” (cf. Novo millennio ineunte, 38).

3. Cine îşi deschide inima către Cristos nu înţelege doar misterul propriei existenţe, ci şi pe acela al vocaţiei proprii şi maturizează roade de har minunate. Dintre acestea, primul este creşterea în sfinţenie într-un drum spiritual care, început cu darul Botezului, continuă până la deplina atingere a carităţii perfecte (cf. Novo millennio ineunte, 30). Trăind evanghelia “sine glossa“, creştinul devine din ce în ce mai capabil să iubească după modelul lui Cristos, primind îndemnul acestuia: “Să fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru din ceruri este desăvârşit” (Mt 5,48). El se implică în a persevera în unitate cu fraţii în comuniunea Bisericii şi se pune în slujba noii evanghelizări pentru a proclama şi a da mărturie despre adevărul minunat al iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu.

4. Dragi adolescenţi şi tineri, vouă, în chip deosebit, vă reînnoiesc invitaţia adresată de Cristos de “a înainta în larg”. Voi vă aflaţi în situaţia de a trebui să luaţi decizii importante pentru viitorul vostru. Păstrez în inimă amintirea numeroaselor ocazii de întâlnire pe care în anii trecuţi le-am avut cu tinerii, astăzi deveniţi adulţi şi poate părinţii unora dintre voi, sau preoţi, persoane consacrate, educatorii voştri în credinţă. I-am văzut bucuroşi cum trebuie să fie tinerii, dar şi gânditori, fiind cuprinşi de dorinţa de a da “sens” deplin existenţei lor. Am înţeles din ce în ce mai mult că este puternică în inima noilor generaţii atracţia către valorile sufletului, este sinceră dorinţa de sfinţenie. Tinerii au nevoie de Cristos, şi ştiu că şi Isus a vrut să aibă nevoie de ei.

Iubiţi tineri şi tinere! Încredinţaţi-vă lui, ascultaţi învăţăturile sale, fixaţi-vă privirea pe chipul său, perseveraţi în ascultarea cuvântului său. Lăsaţi ca el să fie cel care vă orientează fiecare căutare şi fiecare aspiraţie, fiecare ideal şi fiecare dorinţă din inimă.

5. Mă adresez acum vouă, dragi părinţi şi educatori creştini, vouă, dragi preoţi, persoane consacrate şi cateheţi. Dumnezeu v-a încredinţat misiunea deosebită de a călăuzi tineretul pe calea sfinţeniei. Să fiţi pentru ei exemple de fidelitate generoasă faţă de Cristos. Să-i încurajaţi să nu ezite “să înainteze în larg”, răspunzând numaidecât la invitaţia Domnului. El cheamă pe unii la viaţa de familie, pe alţii la viaţa consacrată sau la slujirea sacerdotală. Ajutaţi-i să-şi dea seama care este drumul lor şi să devină prieteni adevăraţi ai lui Cristos şi ucenicii săi autentici. Când adulţii credincioşi ştiu să facă vizibil chipul lui Cristos prin cuvintele şi exemplul lor, atunci şi tinerii sunt mai uşor gata să primească mesajul său exigent, marcat de misterul crucii.

Să nu uitaţi apoi că şi astăzi este nevoie de preoţi sfinţi, de suflete în totalitate consacrate slujirii lui Dumnezeu! De aceea aş vrea încă o dată să repet: “Este necesar şi urgent să se înceapă o vastă şi capilară pastoraţie a vocaţiilor, care să ajungă în parohii, în centrele educative, în familii, suscitând o reflecţie mai atentă asupra valorilor esenţiale ale vieţii, care îşi au sinteza decisivă în răspunsul pe care fiecare este invitat să-l dea la chemarea lui Dumnezeu, în special când această chemare solicită dăruirea totală de sine şi a propriilor energii pentru cauza împărăţiei” (Novo millennio ineunte, 46).

Vouă, tinerilor, vă repet cuvântul lui Isus: “Duc in altum!” Propunând din nou acest îndemn al său, mă gândesc în acelaşi timp la cuvintele adresate de Maria, mama sa, servitorilor din Cana Galileii: “Faceţi ce vă va spune” (In 2,5). Cristos, dragi tineri, vă cere “să înaintaţi în larg” şi Fecioara vă încurajează să nu ezitaţi în a-l urma.

6. Să se înalţe din fiecare capăt al pământului, sprijinită de mijlocirea maternă a Fecioarei, rugăciunea arzătoare către Tatăl ceresc pentru a obţine “lucrători în secerişul său” (Mt 9,38). Fie ca el să dea preoţi entuziasmaţi şi sfinţi pentru fiecare porţiune din turma sa. Susţinuţi de această înţelegere, să ne adresăm lui Cristos, marele preot, şi să-i spunem cu încredere reînnoită:

Isuse, Fiul lui Dumnezeu,
în care sălăşluieşte plinătatea divinităţii,
tu chemi pe toţi cei botezaţi “să înainteze în larg”,
străbătând calea sfinţeniei.
Trezeşte în inimile tinerilor
dorinţa de a fi în lumea de azi
mărturisitori ai puterii iubirii tale.
Umple-i cu Duhul tău de tărie şi prudenţă,
ca să fie capabili să descopere adevărul deplin
despre sine şi despre vocaţia proprie.
Mântuitorul nostru,
trimis de Tatăl pentru a ne arăta iubirea milostivă,
fă Bisericii tale darul
unor tineri pregătiţi să înainteze în larg,
pentru a fi printre fraţi manifestare
a prezenţei tale care reînnoieşte şi mântuieşte.
Fecioară Marie, maica Mântuitorului,
călăuză sigură pe drumul către Dumnezeu şi aproapele,
tu care ai păstrat cuvintele sale în intimitatea inimii,
sprijină cu mijlocirea ta maternă
familiile şi comunităţile ecleziale,
ca să-i ajute pe adolescenţi şi pe tineri
să răspundă cu generozitate la chemarea Domnului.
Amin.

Castel Gandolfo, 11 august 2004
Ioan Paul al II-lea