A XXII-a Zi Mondială a Tineretului
“Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul” (In 13,34)
Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului
1 aprilie 2007

Dragi tineri,

Cu ocazia Celei de-a XXII-a Zi Mondială a Tineretului, care va fi celebrată în dieceze în Duminica Floriilor, aş vrea să propun spre meditaţia voastră cuvintele lui Isus: “Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul” (In 13,34).

Este posibilă iubirea?

Fiecare persoană simte dorinţa de a iubi şi de a fi iubită. Şi totuşi cât de greu este să iubim, câte greşeli şi falimente trebuie să se înregistreze în iubire! Chiar există unii care ajung să se îndoiască de faptul că iubirea este posibilă. Însă, dacă lipsuri afective sau dezamăgiri sentimentale pot să ne facă să credem că a iubi este o utopie, un vis irealizabil, trebuie oare să ne resemnăm? Nu! Iubirea este posibilă şi scopul acestui mesaj al meu este de a contribui să reanimez în fiecare dintre voi, care sunteţi viitorul şi speranţa omenirii, încrederea în iubirea adevărată, fidelă şi puternică; o iubire care dă naştere la pace şi bucurie; o iubire care leagă persoanele, făcându-le să se simtă libere în respectul reciproc. Lăsaţi, aşadar, să parcurg împreună cu voi un itinerar, în trei momente, în “descoperirea” iubirii.

Dumnezeu, izvor al iubirii

Primul moment se referă la izvorul iubirii adevărate, care este unic: este Dumnezeu. Acest lucru îl scoate bine în evidenţă sfântul Ioan afirmând că “Dumnezeu este iubire” (1In 4,8.16); ei bine, el nu vrea să spună doar că Dumnezeu ne iubeşte, ci că însăşi fiinţa lui Dumnezeu este iubire. Aici suntem în faţa celei mai luminoase revelaţii a izvorului iubirii care este misterul trinitar: în Dumnezeu, unul şi întreit, există un schimb veşnic de iubire între persoanele Tatălui şi Fiului, şi această iubire nu este o energie sau un sentiment, ci o persoană, este Duhul Sfânt.

Crucea lui Cristos revelează pe deplin iubirea lui Dumnezeu

Cum ni se manifestă Dumnezeu-iubire? Aici suntem la al doilea moment al itinerarului nostru. Chiar dacă în creaţie sunt deja clare semnele iubirii divine, revelarea deplină a misterului intim al lui Dumnezeu a avut loc cu Întruparea, atunci când însuşi Dumnezeu s-a făcut om. În Cristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, am cunoscut iubirea în toată însemnătatea sa. De fapt, “adevărata noutate a Noului Testament – am scris în enciclica Deus caritas est – nu se află în idei, ci în însăşi figura lui Cristos, care dă conceptelor trup şi sânge – un realism nemaiauzit” (nr. 12). Manifestarea iubirii divine este totală şi perfectă în cruce, unde, aşa cum afirmă sfântul Paul, “Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, încă pe când eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8). Prin urmare, fiecare dintre noi poate să spună fără teama de a greşi: “Cristos m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine” (cf. Ef 5,2). Răscumpărată de sângele său, nici o viaţă umană nu este inutilă sau de puţină valoare, pentru că toţi suntem iubiţi personal de el cu o iubire pasionată şi fidelă, o iubire fără limite. Crucea, nebunie pentru lume, scandal pentru mulţi credincioşi, este în schimb “înţelepciune a lui Dumnezeu” pentru cei care se lasă atinşi până în adâncul fiinţei lor, “pentru că ceea ce este nebunie a lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi ceea ce este slăbiciune a lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii” (cf. 1Cor 1,25). Ba mai mult, Răstignitul, care după înviere poartă pentru totdeauna semnele pătimirii sale, scoate în evidenţă “contrafacerile” şi minciunile despre Dumnezeu, care se înveşmântează cu violenţă, cu răzbunare şi cu excludere. Cristos este Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatul lumii şi dezrădăcinează ura din inima omului. Iată adevărata sa “revoluţie”: iubirea.

A-l iubi pe aproapele aşa cum ne iubeşte Cristos

Şi iată-ne acum la al treilea moment al reflecţiei noastre. Pe cruce Cristos strigă: “Mi-e sete” (In 19,28): astfel revelează o arzătoare sete de a iubi şi de a fi iubit de fiecare dintre noi. Numai dacă ajungem să percepem profunzimea şi intensitatea unui atare mister, ne dăm seama de necesitatea şi de urgenţa de a-l iubi la rândul nostru “aşa cum” ne-a iubit el. Aceasta presupune angajarea de a ne da, dacă este necesar, chiar propria viaţă pentru fraţi susţinuţi de iubirea faţă de el. Deja în Vechiul Testament Dumnezeu a spus: “Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Lev 19,18), însă noutatea lui Cristos constă în faptul că a iubi aşa cum a iubit el înseamnă a-i iubi pe toţi, fără deosebiri, chiar şi pe duşmani, “până la sfârşit” (cf. In 13,1).

Martori ai iubirii lui Cristos

Acum aş vrea să mă opresc asupra a trei domenii din viaţa zilnică în care voi, dragi tineri, sunteţi chemaţi în mod deosebit să manifestaţi iubirea lui Dumnezeu. Primul domeniu este Biserica, ea care este familia noastră spirituală, compusă din toţi discipolii lui Cristos. Amintindu-vă de cuvintele sale: “Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii” (In 13,35), alimentaţi, cu entuziasmul vostru şi cu dragostea voastră, activităţile parohiilor, ale comunităţilor, ale mişcărilor ecleziale şi ale grupurilor de tineri din care faceţi parte. Îngrijiţi-vă să căutaţi binele celuilalt, fideli faţă de angajamentele luate. Nu ezitaţi să renunţaţi cu bucurie la unele distracţii ale voastre, acceptaţi de bunăvoie sacrificiile necesare, mărturisiţi iubirea voastră fidelă faţă de Isus vestind evanghelia sa în special printre cei de vârsta voastră.

Pregătirea pentru viitor

Al doilea domeniu, în care sunteţi chemaţi să exprimaţi iubirea şi să creşteţi în ea, este pregătirea voastră pentru viitorul care vă aşteaptă. Dacă sunteţi logodiţi, Dumnezeu are un plan de iubire cu privire la viitorul vostru de cuplu şi de familie şi deci este esenţial ca voi să-l descoperiţi cu ajutorul Bisericii, liberi de prejudecata răspândită că creştinismul, cu poruncile şi interdicţiile sale, pune piedici bucuriei iubirii şi împiedică îndeosebi să se guste pe deplin acea fericire pe care bărbatul şi femeia o caută în iubirea lor reciprocă. Iubirea bărbatului şi a femeii este la originea familiei umane şi perechea formată dintr-un bărbat şi dintr-o femeie îşi are fundamentul său în planul originar al lui Dumnezeu (cf. Gen 2,18-25). A învăţa să vă iubiţi ca pereche este un drum minunat, care cere totuşi o pregătire angajantă. Perioada logodnei, fundamentală pentru a construi perechea, este un timp de aşteptare şi de pregătire, care trebuie trăită în castitatea gesturilor şi a cuvintelor. Acest lucru permite maturizarea în iubire, în grija şi în atenţia faţă de celălalt, caracteristici ale iubirii adevărate care nu caută în primul rând propria satisfacţie şi nici propria bunăstare. În rugăciunea comună cereţi de la Domnul să păstreze şi să mărească iubirea voastră şi să o purifice de orice egoism. Nu ezitaţi să răspundeţi cu generozitate la chemarea Domnului, deoarece căsătoria creştină este o adevărată vocaţie în Biserică. La fel, dragi tineri şi dragi tinere, fiţi gata să spuneţi “da”, dacă Dumnezeu vă cheamă să-l urmaţi pe calea preoţiei ministeriale sau a vieţii consacrate. Exemplul vostru va fi de încurajare pentru mulţi de vârsta voastră care sunt în căutare fericirii adevărate.

A creşte în iubire în fiecare zi

Al treilea domeniu al angajării pe care o comportă iubirea este cel al vieţii zilnice cu relaţiile sale multiple. Mă refer îndeosebi la familie, la şcoală, la locul de muncă şi la timpul liber. Dragi tineri, cultivaţi talentele voastre nu numai pentru a obţine o poziţie socială, ci şi pentru a-i ajuta pe alţii “să crească”. Dezvoltaţi capacităţile voastre, nu numai pentru a deveni mai “competitivi” şi “productivi”, ci pentru a fi “martori ai iubirii”. Uniţi cu formarea profesională efortul de a dobândi cunoştinţe religioase utile pentru a vă putea desfăşura misiunea voastră în manieră responsabilă. Îndeosebi, vă invit să aprofundaţi doctrina socială a Bisericii, pentru ca din principiile sale să fie inspirată şi luminată acţiunea voastră în lume. Duhul Sfânt să vă facă inventivi în iubire, perseverenţi în angajamentele pe care vi le asumaţi şi curajoşi în iniţiativele voastre, pentru ca să puteţi oferi contribuţia voastră pentru edificarea “civilizaţiei iubirii”. Orizontul iubirii este cu adevărat nemărginit: este lumea întreagă!

“A îndrăzni iubirea” urmând exemplul sfinţilor

Dragi tineri, aş vrea să vă invit să “îndrăzniţi iubirea”, adică să nu doriţi pentru viaţa voastră nimic mai puţin decât o iubire puternică şi frumoasă, capabilă să facă întreaga existenţă o realizare fericită a dăruirii de voi înşivă lui Dumnezeu şi fraţilor, imitându-l pe cel care prin iubire a învins pentru totdeauna ura şi moartea (cf. Ap 5,13). Iubirea este singura forţă în măsură să schimbe inima omului şi întreaga omenire, făcând profitabile relaţiile dintre bărbaţi şi femei, dintre bogaţi şi săraci, dintre culturi şi civilizaţii. Aceste lucru îl mărturiseşte viaţa sfinţilor care, adevăraţi prieteni ai lui Dumnezeu, sunt canalul şi reflexia acestei iubiri originare. Angajaţi-vă să-i cunoaşteţi mai bine, încredinţaţi-vă mijlocirii lor, căutaţi să trăiţi asemenea lor. Mă limitez să o citez pe Maica Tereza care, pentru a se grăbi să răspundă strigătului lui Cristos: “Mi-e sete”, strigăt care a marcat-o profund, a început să-i adune pe muribunzii de pe străzile din Calcutta, în India. De atunci, unica dorinţă a vieţii sale a devenit aceea de a stinge setea de iubire a lui Isus nu prin vorbe, ci cu fapte concrete, recunoscându-i chipul desfigurat, însetat de iubire, în chipul celor mai săraci dintre săraci. Fericita Tereza a pus în practică învăţătura Domnului: “Ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut” (cf. Mt 25,40). Şi mesajul acestei umile martore a iubirii divine s-a răspândit în întreaga lume.

Secretul iubirii

Fiecăruia dintre noi, dragi prieteni, ne este dat să ajungem chiar la acest grad de iubire, dar numai recurgând la sprijinul indispensabil al harului divin. De fapt, numai ajutorul Domnului ne permite să scăpăm de resemnare în faţa enormităţii misiunii pe care trebuie să o îndeplinim şi revarsă în noi curajul de a realiza ceea ce omeneşte este inimaginabil. Contactul cu Domnul în rugăciune ne menţine în umilinţă, amintindu-ne să suntem “slujitori nefolositori” (cf. Lc 17,10). Mai ales Euharistia este marea şcoală a iubirii. Atunci când se participă în mod obişnuit şi cu evlavie la sfânta Liturghie, atunci când se petrec în compania lui Isus euharistic pauze prelungite de adoraţie este mai uşor de a înţelege lungimea, lărgimea, înălţimea şi adâncimea iubirii sale care depăşeşte orice cunoaştere (cf. Ef 3,17-18). Împărţind pâinea euharistică împreună cu fraţii din comunitatea eclezială suntem apoi stimulaţi să traducem “în grabă”, aşa cum a făcut Fecioara Maria cu Elisabeta, iubirea lui Cristos în slujirea generoasă faţă de fraţi.

Spre întâlnirea de la Sydney

În acest sens este luminător îndemnul apostolului Ioan: “Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul. Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr” (1In 3,18-19). Dragi tineri, cu acest spirit vă invit să trăiţi Ziua Mondială a Tineretului împreună cu episcopii voştri în fiecare dieceză. Ea va reprezenta o etapă importantă spre întâlnirea de la Sydney, a cărei temă va fi: “Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori” (Fap 1,8). Maria, mama lui Cristos şi a Bisericii, să vă ajute să faceţi să răsune pretutindeni strigătul care a schimbat lumea: “Dumnezeu este iubire!”. Vă însoţesc cu rugăciunea şi din inimă vă binecuvântez.

Vatican, 27 ianuarie 2007