Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
pentru a XV-a Zi Mondială a Bolnavului
11 februarie 2007

Dragi fraţi şi surori,

La 11 februarie 2007, zi în care Biserica celebrează comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, se va desfăşura la Seoul, în Coreea, Cea de-a XV-a Zi Mondială a Bolnavului. Un anumit număr de întâlniri, conferinţe, adunări pastorale şi celebrări liturgice va avea loc cu reprezentanţii Bisericii în Coreea, cu personalul sanitar, bolnavii şi familiile lor. Încă o dată, Biserica priveşte la cei care suferă şi îşi îndreaptă atenţia spre bolnavii incurabili, dintre care mulţi mor din cauza bolilor în fază terminală. Ei sunt prezenţi în toate continentele, îndeosebi în locuri în care sărăcia şi dificultăţile provoacă lipsuri şi dureri imense. Conştient de aceste suferinţe, voi fi prezent în mod spiritual la Ziua Mondială a Bolnavului, unit cu cei care se vor întâlni pentru a discuta despre plaga bolilor incurabile în lumea noastră şi vor încuraja eforturile comunităţilor creştine în mărturia iubirii şi a milostivirii Domnului.

Faptul de a fi bolnavi aduce cu sine în mod inevitabil un moment de criză şi o confruntare serioasă cu propria situaţie personală. Progresele în ştiinţele medicale oferă adesea instrumentele necesare pentru a înfrunta această provocare, cel puţin în privinţa aspectelor sale fizice. Oricum, viaţa umană are limitele sale intrinsece şi, mai devreme sau mai târziu, se termină cu moartea. Aceasta este o experienţă la care este chemată orice fiinţă umană şi pentru care trebuie să fie pregătită. În pofida progreselor ştiinţei, nu se poate găsi o îngrijire pentru fiecare boală şi deci în spitale, în ospicii şi în casele din toată lumea ne lovim de suferinţa numeroşilor noştri fraţi şi a numeroaselor noastre surori incurabili şi adesea în fază terminală. În afară de aceasta, multe milioane de persoane în lume trăiesc încă în condiţii insalubre şi nu au acces la resurse medicale foarte necesare, adesea de tip fundamental, cu rezultatul că numărul de fiinţe umane considerate “incurabile” a crescut mult.

Biserica doreşte să-i susţină pe bolnavii incurabili şi pe cei în fază terminală îndemnând la politici sociale drepte care să poată contribui la eliminarea cauzelor multor boli şi cerând cu urgenţă asistenţă mai bună pentru cei care mor şi pentru cei care nu pot conta pe nici o îngrijire medicală. Este necesar de promovat politici în măsură să creeze condiţii în care fiinţele umane să poată suporta şi boli incurabile şi să înfrunte moartea într-o manieră demnă. În acest sens, este necesar de subliniat încă o dată necesitatea de mai multe centre pentru îngrijirile paliative care să ofere o asistenţă integrală, dând bolnavilor ajutorul uman şi însoţirea spirituală de care au nevoie.

Acesta este un drept care aparţine oricărei fiinţe umane şi pe care cu toţii trebuie să ne angajăm ca să-l apărăm.

Doresc să încurajez eforturile celor care lucrează zilnic pentru a garanta ca bolnavii incurabili şi cei care se află în fază terminală, împreună cu propriile familii, să primească o asistenţă adecvată şi iubitoare.

Biserica, urmând exemplul samariteanului milostiv, a arătat mereu grijă deosebită faţă de cei infirmi. Prin intermediul fiecărui membru al său şi prin instituţiile sale, continuă să stea alături de suferinzi şi de muribunzi, căutând să ocrotească demnitatea lor în aceste momente semnificative ale existenţei umane. Mulţi dintre aceşti indivizi, personal sanitar, agenţi pastorali şi voluntari, şi instituţii din toată lumea, slujesc în mod neobosit pe bolnavi, în spitale şi în unităţile pentru îngrijirile paliative, în străzile citadine, în cadrul proiectelor de asistenţă domiciliară şi în parohii.

Acum mă adresez vouă, dragi fraţi şi surori care suferiţi de boli incurabile şi care sunteţi în faza terminală. Vă încurajez să contemplaţi suferinţele lui Cristos răstignit şi, în unire cu el, să vă îndreptaţi către Tatăl cu încredere totală în faptul că toată viaţa, şi a voastră în mod deosebit, este în mâinile sale. Să ştiţi că suferinţele voastre, unite cu cele ale lui Cristos, se vor dovedi rodnice pentru necesităţile Bisericii şi ale lumii. Îi cer Domnului să întărească credinţa voastră în iubirea sa, îndeosebi în timpul acestor încercări pe care le înfruntaţi. Sper ca, oriunde vă aflaţi, să găsiţi mereu încurajarea şi forţa spirituală necesare ca să hrănească credinţa voastră şi ca să vă conducă mai aproape de Tatăl vieţii. Prin intermediul preoţilor şi al colaboratorilor săi pastorali, Biserica doreşte să vă asiste şi să stea alături de voi, ajutându-vă în ceasul necesităţii şi deci făcând prezentă milostivirea iubitoare a lui Cristos faţă de cel care suferă.

În sfârşit, cer comunităţilor ecleziale din toată lumea, şi îndeosebi celor care se dedică slujirii bolnavilor, să continue, cu ajutorul Mariei, Salus infirmorum, să dea o mărturie eficace a grijii iubitoare a lui Dumnezeu, Tatăl nostru. Fie ca sfânta Fecioară, mama noastră, să mângâie pe cei care sunt bolnavi şi să-i susţină pe cei care şi-au dedicat viaţa, ca nişte samariteni milostivi, ca să îngrijească rănile fizice şi spirituale ale celor suferinzi. Unit cu voi în gând şi în rugăciune, împart din inimă binecuvântarea mea apostolică drept garanţie de forţă şi de pace în Domnul.

Vatican, 8 decembrie 2006.

Benedict al XVI-lea