Mesaj pentru Ziua Mondială a Bolnavului
al PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi

Dragi persoane în suferinţă,
Dragi medici şi operatori sanitari,
Dragi familii,

“În cei bolnavi să vedem mereu chipul chipurilor în suferinţă, pe cel al lui Cristos”.

Preluând un text din prima scrisoare a sfântului Petru “prin rănile lui aţi fost vindecaţi” (1Pt 2,24), Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea, continuând tradiţia începută de slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, de fericită amintire, se îndreaptă spre cei în suferinţă şi spre cei ce le stau alături cu un apel la meditaţie asupra misterului suferinţei şi cu o chemare de a se deschide şi apropia şi mai mult de cei bolnavi, de a-i preţui şi susţine în a înţelege locul lor şi chemarea lor în sânul societăţii şi a familiilor noastre.

Fiecare persoană şi întreaga societate trebuie să-şi îndrepte atenţia spre cei în suferinţă, să-i accepte cu grijă şi iubire între toţi membrii familiei umane şi, arătându-le compasiunea, să-i preţuiască şi să-i considere ca şi pe ceilalţi fraţi şi surori, ba, şi mai mult, ca pe adevărate comori lăsate de Dumnezeu, care să le amintească mereu de condiţia precară şi efemeră a vieţii, ca pe o jertfă şi o contribuţie la creşterea solidarităţii umane.

Nu trebuie să uităm nici o clipă că însuşi Domnul nostru Isus Cristos a luat asupra sa suferinţele şi păcatele omenirii, s-a jertfit pentru toţi pe o cruce, pe care a binevoit să o transforme într-un mijloc de înălţare şi ca pe o scară care poartă la adevărata fericire: Per crucem ad lucem – prin cruce la lumină şi înviere.

Contemplând crucea lui Isus şi suferinţele sale, suntem chemaţi să înţelegem afirmaţia sfântului Petru: “prin rănile lui aţi fost vindecaţi”. Nu e uşor să accepţi o asemenea gândire într-o lume adâncită în vraja tentaţiilor de tot felul şi în mijlocul unor mentalităţi străine de gândul şi planul lui Dumnezeu. Prezenţa ei ne face să descoperim realitatea vieţii şi misterul celei mai mari dovezi de iubire din partea creatorului şi mântuitorului nostru.

În faţa acestor realităţi, Sfântul Părinte ne cheamă să ne lăsăm luminaţi de tot ce a făcut Isus şi ce ne-au transmis apostolii şi ne învaţă Sfânta Biserică şi să nu uităm nici noi, nici cei ce suferă, că: “numai un Dumnezeu care ne iubeşte până acolo încât ia asupra sa rănile noastre şi durerea noastră, mai ales cea nevinovată, este vrednic de credinţă” (Mesaj – Sfintele Paşti 2007), numai el este vrednic de ascultat şi de urmat.

Pentru creştini şi pentru cei care-l descoperă şi-l urmează pe Cristos, străluceşte o lumină asupra întregii vieţi şi a morţii, asupra suferinţei şi, desigur, asupra misterului şi rolului benefic al celor bolnavi.

Dragi şi iubite familii,

În lumina apelului Sfântului Părinte papa Benedict, mă bucur să vă repet şi să vă chem, mai ales în acest an dedicat familiei şi căsătoriei creştine, ca, atunci când aveţi în faţă sau în familie un bolnav, dincolo de orice greutate şi preocupare firească, să ştiţi că aveţi alături un membru de mare valoare al Bisericii, care, cu suferinţa proprie, contribuie la opera de răscumpărare pe care Isus a săvârşit-o, luând asupra sa durerile lumii şi vindecându-i pe toţi prin moartea şi învierea sa. Cei în suferinţă sunt cei mai aproape de Isus, Omul durerilor, şi de lucrarea iubirii sale. Mai mult, aveţi o adevărată comoară pe care, primind-o şi însuşindu-v-o, contribuiţi, în mod direct şi indirect, la marea operă de ispăşire a păcatelor şi de vindecare a omenirii.

Un bolnav şi o persoană în suferinţă reprezintă, în societate şi în familie, o prezenţă vie a lui Cristos care se identifică cu orice persoană săracă sau în suferinţă.

Dragi operatori sanitari,

Dragi familii creştine,

Împreună cu Sfântul Părinte papa Benedict îmi permit şi eu, împreună cu toţi păstorii şi asistenţii voştri spirituali, să vă exprim iubirea noastră faţă de toţi şi faţă de fiecare, simţindu-ne şi noi părtaşi la suferinţele şi la speranţele pe care voi le trăiţi zilnic, împreună cu Cristos răstignit şi înviat, care vine să vă dăruiască pacea şi vindecarea inimii.

În această zi a Maicii sfinte, care s-a arătat la Lourdes, o rugăm, cu multă credinţă şi încredere, pe ea să vă însoţească şi să vă întărească în acest drum greu de suferinţe şi de jertfe, ea, care este tămăduitoarea bolnavilor şi mângâietoarea mâhniţilor.

Maria, care a suferit sub crucea Fiului său şi prin inima căreia a trecut sabia durerii, să vă stea mereu alături cu compasiunea şi iubirea ei şi să vă mângâie cu dragostea ei de mamă.

Ştiind că în ziua de 11 februarie 2011 veţi fi cu toţii în rugăciune în comunităţile proprii şi în comuniune cu toţi operatorii sanitari şi cu cei bolnavi din întreaga lume, vă stăm alături şi vă îmbrăţişăm pe toţi, iar în ziua de 13 mai 2011 vă invităm să oferim împreună rugăciunile şi jertfele tuturor, când vom celebra Ziua Bolnavului la nivel diecezan, după tradiţia noastră locală.

Cu sentimente de preţuire pentru toţi cei care vă îndreptaţi spre bolnavi şi cu îmbrăţişare şi încurajare pentru fiecare persoană în suferinţă, şi pentru fiecare familie chemată să îngrijească de cei bolnavi şi dragi.