Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la vizita la Fundaţia “Instituto S. José”
Madrid, sâmbătă, 20 august 2011

Domnule Cardinal Arhiepiscop de Madrid,
Veneraţi fraţi întru episcopat,
Dragi preoţi şi călugări din Ordinul Sf. Ioan al lui Dumnezeu,
Stimate autorităţi,
Dragi tineri, rude şi voluntari prezenţi aici,

Mulţumesc din inimă pentru salutul afectuos şi primirea cordială pe care mi-aţi rezervat-o.

În această noapte, înainte de Veghea de rugăciune cu tinerii din toată lumea care au venit la Madrid pentru a participa la această Zi Mondială a Tineretului, avem ocazia de a petrece câteva momente împreună şi astfel să vă pot manifesta aproprierea şi aprecierea Papei faţă de fiecare dintre voi, faţă de familiile voastre şi faţă de persoanele care vă însoţesc şi vă asistă în această Fundaţie a Institutului “Sfântul Iosif”.

Tinereţea, am amintit altă dată, este vârsta la care viaţa se revelează persoanei cu toată bogăţia şi plinătatea potenţialităţilor sale, stimulând la căutarea de ţinte mai înalte care să dea sens vieţii însăşi. Pentru aceasta, atunci când durerea apare la orizontul unei vieţi tinere rămânem descumpăniţi şi probabil ne întrebăm: poate continua să fie mare viaţa atunci intră cu năvală în ea suferinţa? În această privinţă, în enciclica mea despre speranţa creştină spuneam: “Măsura umanităţii se determină esenţialmente în raportul cu suferinţa şi cu cel suferind (…). O societate care nu reuşeşte să-i accepte pe cei suferinzi şi nu este capabilă să contribuie prin com-pasiune să facă în aşa fel încât suferinţa să fie împărtăşită şi purtată şi interior, este o societate crudă şi inumană” (Spe salvi, 38). Aceste cuvinte reflectă o lungă tradiţie de umanitate care provine din oferirea de sine însuşi pe care Cristos o face pe cruce pentru noi şi pentru răscumpărarea noastră. Isus şi, mergând pe urmele sale, Mama sa Îndurerată şi sfinţii sunt martorii care ne învaţă să trăim drama suferinţei pentru binele nostru şi mântuirea lumii.

Aceşti martori ne vorbesc, înainte de toate, despre demnitatea oricărei vieţi umane, creată după imaginea lui Dumnezeu. Nici o suferinţă nu este capabilă să şteargă această amprentă divină imprimată în adâncul omului. Şi nu numai atât: din momentul în care Fiul lui Dumnezeu a voit să îmbrăţişeze liber durerea şi moartea, imaginea lui Dumnezeu ni se oferă şi în chipul celui care suferă. Această predilecţie specială a Domnului faţă de cel care suferă ne face să-l privim pe celălalt cu ochi limpezi pentru a-i da, în afară de lucrurile externe de care are nevoie, privirea iubitoare de care are nevoie. Însă acest lucru este posibil de realizat numai ca rod al unei întâlniri personale cu Cristos. Despre aceasta sunteţi foarte conştienţi voi, persoane consacrate, rude, personal medical şi voluntari care trăiţi şi lucraţi zilnic cu aceşti tineri. Viaţa şi dedicarea voastră proclamă măreţia la care este chemat omul: a avea compasiune şi a însoţi cu iubire pe cel care suferă, aşa cum a făcut Dumnezeu. Şi în profesia voastră fericită răsună cuvintele evanghelice: “Tot ceea ce aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut” (Mt 25,40).

Pe de altă parte, voi sunteţi şi martori ai binelui imens pe care îl reprezintă viaţa acestor tineri pentru cel care le stă alături şi pentru întreaga omenire. În mod misterios dar foarte real prezenţa sa trezeşte în inimile noastre, frecvent împietrite, o duioşie care ne deschide la mântuire. Desigur, viaţa acestor tineri schimbă inima oamenilor şi, pentru aceasta, suntem recunoscători Domnului pentru că i-am cunoscut.

Dragi prieteni, societatea noastră în care prea des se pune la îndoială demnitatea inestimabilă a vieţii, a oricărei vieţi, are nevoie de voi: voi contribuiţi în mod clar la edificarea civilizaţiei iubirii. Încă şi mai mult, sunteţi protagonişti ai acestei civilizaţii. Şi ca fii ai Bisericii oferiţi Domnului vieţile voastre, cu greutăţile sale şi bucuriile sale, colaborând cu El şi intrând astfel “să faceţi parte într-un fel din comoara de compasiune de care are nevoie neamul omenesc” (Spe salvi, 40).

Cu mare afecţiune şi prin mijlocirea sfântului Iosif, a sfântului Ioan al lui Dumnezeu şi a sfântului Benito Menni, vă încredinţez din toată inima Domnului Dumnezeului nostru: El să fie forţa voastră şi răsplata voastră. Să fie semn al iubirii sale Binecuvântarea Apostolică pe care v-o împart vouă şi tuturor rudelor şi prietenilor voştri. Mulţumesc.