Discursul Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea
la sosirea pe aeroportul internaţional din Varşovia, Polonia
joi, 25 mai 2006

Domnule preşedinte,
Distinse doamne şi domni,
Fraţii mei Cardinali şi Episcopi,
Dragi fraţi şi surori în Cristos,

Sunt bucuros să mă aflu în mijlocul vostru pe pământul Republicii Polone. Am dorit foarte mult să fac această vizită în ţara natală a iubitului meu predecesor, Servitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea. Am venit pentru a merge pe urmele itinerarului vieţii sale, începând cu copilăria sa şi terminând cu plecarea sa la neuitatul Conclav din 1978. De-a lungul acestei călătorii aş dori să întâlnesc şi să cunosc generaţiile de credincioşi care l-au oferit în slujba lui Dumnezeu şi a Bisericii, precum şi pe cei care s-au născut şi s-au maturizat în Domnul sub călăuzirea sa pastorală ca preot, Episcop şi Papă. Călătoria noastră împreună va fi inspirată de motoul: “Rămâneţi tari în credinţă”. Spun aceasta încă dintru început, pentru a sublinia faptul că nu este o simplă călătorie sentimentală, deşi cu siguranţă este şi aşa ceva, ci mai degrabă o călătorie de credinţă, o parte a misiunii încredinţate mie de Domnul în persoana Apostolului Petru, care a fost chemat să îşi întărească fraţii şi surorile în credinţă (cf. Luca 22,32). Doresc şi eu să beau din izvorul abundent al credinţei voastre, care curge continuu de mai mult de un mileniu.

Îl salut pe Domnul Preşedinte şi îi mulţumesc din inimă pentru cuvintele de bun venit pe care mi le-a adresat în numele autorităţilor Republicii şi ai naţiunii. Îi salut pe fraţii mei Cardinali, Arhiepiscopi şi Episcopi. De asemenea îl salut pe Primul Ministru şi pe membrii Guvernului, pe reprezentanţii Parlamentului şi ai Senatului, pe membrii Corpurilor Diplomatice împreună cu decanul lor, Nunţiul Apostolic în Polonia. Sunt încântat de prezenţa autorităţilor locale, alături de primarul Varşoviei. Doresc de asemenea să îi salut pe reprezentanţii Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii Evanghelice şi ai altor Biserici şi comunităţi ecleziale. Saluturile mele se îndreaptă de asemenea spre membrii comunităţii evreieşti şi spre credincioşii musulmani. În fine, salut cu căldură întreaga Biserică a Poloniei: pe preoţi, persoane consacrate, seminarişti şi pe toţi credincioşii, în special pe bolnavi, pe tineri şi pe copii. Vă cer să mă însoţiţi cu gândul şi cu rugăciunea, pentru ca această călătorie să se dovedească rodnică pentru noi toţi, conducând la o aprofundare şi întărire a credinţei noastre.

Am spus că în această vizită în Polonia, ruta mea se inspiră din viaţa şi slujirea pastorală a lui Karol Wojtyła şi din itinerarul parcurs de Papa pelerin în această patrie a sa. În consecinţă, am ales să stau în principal în două oraşe dragi Papei Ioan Paul al II-lea: Varşovia, capitala Poloniei, şi Cracovia, scaunul său arhiepiscopal. În Varşovia mă voi întâlnii cu preoţii, cu diferite Biserici şi comunităţi ecleziale ne-catolice, şi cu autorităţile Statului. Îmi doresc ca aceste întâlniri să aducă roade bogate credinţei noastre comune în Cristos şi vieţii sociale şi politice a oamenilor acestor zile. Este prevăzută o scurtă vizită la Częstochowa, precum şi o întâlnire cu reprezentanţi ai persoanelor consacrate, ai seminariştilor şi ai membrilor mişcărilor ecleziale. Privirea iubitoare a Mariei ne va însoţi în căutarea noastră comună a unei relaţii profunde şi fidele cu Cristos, Fiul ei. Apoi voi călători la Cracovia, şi de acolo la Wadowice, Kalwaria, Łagiewniki şi Catedrala Wawel. Ştiu bine că acestea sunt locuri pe care Papa le-a iubit cel mai mult, fiind legate de creşterea sa în credinţă şi de slujirea sa pastorală. Va fi şi o întâlnire cu persoanele bolnave şi suferinde la locul care probabil este cel mai potrivit pentru aşa ceva: Sanctuarul Divinei Îndurări din Łagiewniki. Nu voi lipsi la momentul în care tinerii se vor aduna pentru veghea de rugăciune. Mă voi alătura lor cu bucurie şi sper să profit de mărturia credinţei lor tinere şi viguroase. Duminică ne vom aduna în Parcul Błonie pentru a celebra Liturghia solemnă de mulţumită pentru pontificatul predecesorului meu şi pentru credinţa în care ne-a întărit mereu prin cuvintele sale şi prin exemplul vieţii sale. În fine, voi merge la Auschwitz. Acolo sper în special să întâlnesc supravieţuitori ai terorii naziste, provenind din diferite ţări, oameni care au suferit sub acea tragică tiranie. Împreună ne vom ruga pentru ca rănile secolului trecut să se vindece, mulţumită remediului pe care Dumnezeu, în bunătatea Sa, ni-l prescrie chemându-ne să ne iertăm unii pe alţii, şi pe care ni-l oferă în misterul îndurării Sale.

“Rămâneţi tari în credinţă” – acesta este motoul vizitei mele apostolice. Sper că aceste zile vor servi la întărirea noastră a tuturor în credinţă: a membrilor Bisericii din Polonia, precum şi a mea. Iar pentru cei care nu au darul credinţei, dar ale căror inimi sunt pline de bunăvoinţă, fie ca vizita mea să fie un timp al fraternităţii, bunătăţii şi speranţei. Fie ca aceste valori perene ale umanităţii să constituie temelia fermă pentru construirea unei lumi mai bune, una în care fiecare să se poată bucura de prosperitate materială şi de fericire spirituală. Aceasta este urarea mea pentru întreg poporul polonez. Încă o dată îi mulţumesc Domnului Preşedinte şi Episcopilor Poloniei pentru invitaţia lor. Îi îmbrăţişez cordial pe polonezii de pretutindeni şi le cer să fie alături de mine cu rugăciunea de-a lungul acestui drum al credinţei.