Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la sosirea pe aeroportul internaţional Stara Ruzyne din Praga
sâmbătă, 26 septembrie 2009

Domnule preşedinte,
Dragi Cardinali şi fraţi Episcopi,
Excelenţele voastre,
doamnelor şi domnilor,

Este o mare bucurie pentru mine să fiu astăzi aici, în Republica Cehă, şi sunt foarte recunoscător pentru primirea călduroasă pe care mi-aţi făcut-o. Îi mulţumesc preşedintelui Vaclav Klaus, pentru că m-a invitat să vizitez ţara şi pentru cuvintele sale amabile. Sunt onorat de prezenţa reprezentanţilor autorităţilor civile şi politice şi sunt bucuros să îi salut alături de întreg poporul ceh. Cum în principal am venit să vizitei comunităţile catolice din Boemia şi Moravia, exprim salutările mele fraterne şi Cardinalului Vlk, Arhiepiscop de Praga, şi Arhiepiscopului Graubner de Olomouc, preşedintele Conferinţei Episcopilor Cehi, precum şi tuturor Episcopilor şi credincioşilor săi. Am fost în mod particular impresionat de gestul cuplului tânăr care mi-a oferit daruri specifice tradiţiei acestei ţări, împreună cu o bucată din solul ţării voastre. Mi s-a amintit astfel cât de profund este îmbibată cultura cehă de creştinism, din moment ce, după cum bine ştiţi, pâinea şi sarea au o semnificaţie specială în simbolistica Noului Testament.

În timp ce întreaga cultură europeană a fost profund marcată de moştenirea creştină, acest lucru este în mod aparte adevărat în ţinuturile cehe, dat fiind că aici, prin munca misionară a Sfinţilor Ciril şi Metodiu, din secolul al IX-lea, vechea limbă slavonă a fost pentru prima oară pusă în scris. Apostoli ai popoarelor slave şi fondatori ai culturii acestora, ei sunt pe drept cuvânt veneraţi ca Patroni ai Europei. Trebuie de asemenea amintit că aceşti doi mari sfinţi ai tradiţiei bizantine au întâlnit aici misionari din Apusul latin. De-a lungul istoriei lui, acest teritoriu din inima continentului, la răscrucea dintre nord şi sud, dintre est şi vest, a fost un punct de întâlnire între diverse popoare, tradiţii şi culturi. Inevitabil aceasta a condus uneori la fricţiuni, dar pe termen lung s-a dovedit a fi o întâlnire rodnică. De aici rolul important jucat de Cehia în istoria intelectuală, culturală şi religioasă, uneori ca un câmp de luptă, dar cel mai adesea ca o punte.

În următoarele luni se vor aniversa douăzeci de ani de la revoluţia de catifea, care a adus în mod fericit un sfârşit paşnic vremurilor de grea încercare pentru această ţară, unei perioade în care curgerea ideilor şi influenţele culturale erau controlate cu rigiditate. Mă alătur vouă şi vecinilor voştri în a vă mulţumi pentru eliberarea de sub acele regimuri opresive. Căderea zidurilor Berlinului reprezintă un moment cheie în istoria lumii, şi cu atât mai mult pentru ţările din Europa Centrală şi de Est, permiţându-le să îşi redobândească poziţia cuvenită de actori suverani în concertul naţiunilor.

Cu toate acestea, costul celor patruzeci de ani de represiune politică nu poate fi subestimat. O tragedie particulară pentru aceste ţinuturi a reprezentat-o încercarea nemiloasă a guvernului acelor vremuri de a reduce la tăcere vocea Bisericii. De-a lungul istoriei, din timpul Sf. Vencenslau, al Sf. Ludmila şi al Sf. Adalbert, până în timpul Sf. Ioan Nepomuk, au existat martiri curajoşi, a căror fidelitate faţă de Cristos a vorbit cu forţă şi cu mai mare elocvenţă decât vocea asupritorilor lor. Anul acesta se împlinesc patruzeci de ani de la moartea slujitorului lui Dumnezeu Cardinalul Josef Beran, Arhiepiscop de Praga. Doresc să îi aduc un omagiu lui şi succesorului său, Cardinalul Frantisek Tomasek, pe care am avut privilegiul de a-l cunoaşte personal, pentru mărturia creştină fermă dată în faţa persecuţiei.

Ei, şi nenumăraţii preoţi, călugări şi laici curajoşi, au păstrat aprinsă flacăra credinţei în această ţară. Acum, că libertatea religioasă a fost redobândită, îi chem pe toţi cetăţenii Republicii Cehe să redescopere tradiţiile creştine care le-au modelat cultura, şi invit comunitatea creştină să continue să îşi facă auzită vocea în contextul în care naţiunea răspunde provocărilor noului mileniu. “Fără Dumnezeu, omul nu ştie nici unde să meargă, nici să înţeleagă cine este” (Caritas in Veritate, nr. 78). Adevărul Evangheliei este indispensabil pentru sănătatea societăţii, deoarece ne deschide spre speranţă şi ne permite să ne descoperim demnitatea inalienabilă de copii ai lui Dumnezeu.

Domnul preşedinte, ştiu că doriţi să vedeţi un rol mai mare al religiei în viaţa ţării. Steagul prezidenţial, care flutură deasupra Castelului din Praga, proclamă motoul “Pravda Vitezi – Adevărul Învinge”: sper din toată inima că lumina adevărului va continua să călăuzească această naţiune, binecuvântată de-a lungul istoriei ei de mărturia unor mari sfinţi şi martiri. În aceste vremuri ale ştiinţei, este util să amintim exemplul lui Johann Gregor Mendel, călugărul augustinian din Moravia al cărui pionierat în cercetare a pus bazele geneticii moderne. Nu pentru el era reproşul patronului său, Sf. Augustin, care regreta că atât de mulţi sunt “mai preocupaţi să admire faptele decât să le caute cauzele” (Epistula 120,5; cf. Papa Ioan Paul al II-lea, Discurs la comemorarea călugărului Gregor Mendel la cinci sute de ani de la moartea sa, 10 martie 1984, nr. 2). Progresul autentic al omenirii este cel mai bine slujit de o combinaţie între înţelepciunea credinţei şi intuiţiile raţiunii. Fie ca poporul ceh să se bucure mereu de beneficiile acestei fericite sinteze.

La final înnoiesc mulţumirile mele pentru voi toţi şi vă mărturisesc că am aşteptat de mult să petrec aceste zile între voi, în Republica Cehă, pe care o numiţi cu mândrie “zeme Ceska, domov muj” (pământul ceh, casa mea). Vă mulţumesc foarte mult.