Discursul Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea
la sosirea pe aeroportul internaţional Nsimalen
Yaounde, Camerun, marţi, 17 martie 2009

Domnule preşedinte,
distinşi reprezentanţi ai autorităţilor civile,
Excelenţa Dvs Cardinal Tumi,
dragi mei fraţi întru episcopat,
dragi fraţi şi surori,

Vă mulţumesc pentru primirea pe care mi-aţi organizat-o. Şi vă mulţumesc Dvs, domnule preşedinte, pentru cuvintele amabile. Apreciez mult invitaţia primită de a vizita Camerunul şi pentru aceasta doresc să îmi exprim recunoştinţa faţă de Dvs şi faţă de preşedintele Conferinţei Episcopale Naţionale, Arhiepiscopul Tonye Bakot. Vă salut pe toţi cei care m-aţi onorat cu prezenţa voastră cu această ocazie, şi vreau să ştiţi cât sunt de bucuros să fiu aici, cu voi, pe pământul african, prima oară de la alegerea mea pe Scaunul lui Petru. Îi salut cu căldură pe fraţii mei Episcopi, precum şi clerul şi pe laicii reuniţi aici. Salutul meu se îndreaptă şi spre reprezentanţii guvernului, spre autorităţile civile şi membrii corpurilor diplomatice. Dat fiind că această ţară, ca atâtea altele din Africa, se apropie de aniversarea a 50 de ani de la câştigarea independenţei, doresc să mă alătur felicitărilor şi urărilor pe care prietenii voştri din lumea întreagă vi le vor adresa cu acea fericită ocazie. Salut cu recunoştinţă şi prezenţa membrilor altor confesiuni creştine şi pe adepţii a diferite alte religii. Unindu-vă cu noi astăzi aţi oferit o dovadă clară a bunăvoinţei şi armoniei care există în această ţară între oamenii de diferite tradiţii religioase.

Vin între voi ca păstor, vin să îi întăresc pe fraţii şi surorile mele în credinţă. Acesta a fost rolul pe care Cristos l-a încredinţat lui Petru la Cina cea de Taină şi este şi rolul succesorilor lui Petru. Când Petru a predicat mulţimilor din Ierusalim, la Rusalii, erau prezenţi acolo şi călători veniţi din Africa. Iar mărturia atâtor mari sfinţi de pe acest continent, ai primelor secole de creştinism – Sf. Ciprian, Sf. Monica, Sf. Augustin, Sf. Atanasiu, ca să amintesc doar câţiva – reprezintă o garanţie a locului special pe care Africa îl are în istoria Bisericii. De atunci şi până acum, valuri de misionari şi de martiri au continuat să dea mărturie despre Cristos în Africa, iar astăzi Biserica este binecuvântată cu aproape o sută cincizeci de milioane de membri. Cât de potrivit este deci ca Succesorul lui Petru să vină în Africa, să celebreze cu voi credinţa în Cristos, dătătoare de viaţă, care îi susţine şi îi hrăneşte pe atâţia dintre fiii şi fiicele acestui mare continent!

Am fost aici în Yaounde în 1995, când venerabilul meu predecesor, Papa Ioan Paul al II-lea, a promulgat exortaţia apostolică post-sinodală “Ecclesia in Africa”, rodul primei Adunări Speciale pentru Africa a Sinodului Episcopilor, desfăşurată în Roma cu un an înainte. Aniversarea acelui istoric moment a fost celebrată cu mare solemnitate în acest oraş nu cu mult timp în urmă. Eu am venit aici pentru a prezenta “instrumentum laboris” (instrumentul de lucru) pentru a doua Adunare Specială, ce va avea loc la Roma în octombrie acest an. Părinţii Sinodali vor reflecta asupra temei: “Biserica din Africa în slujba reconcilierii, dreptăţii şi păcii: ‘Voi sunteţi sarea pământului… voi sunteţi lumina lumii’ (Mateu 5,13-14)”. La aproape zece ani din noul mileniu, acest moment de har este o chemare către toţi Episcopii, preoţii, persoanele consacrate şi laicii continentului să se dedice din nou misiunii Bisericii de a aduce speranţă în inimile populaţiei africane, şi astfel populaţiei întregii lumi.

Chiar şi în mijlocul celor mai mari suferinţe, mesajul creştin aduce mereu speranţă. Viaţa Sfintei Iosefina Bakhita ne oferă un exemplu strălucitor de transformare pe care o poate aduce o întâlnire cu Dumnezeu cel Viu într-o situaţie foarte dificilă şi nedreaptă. În faţa suferinţei sau violenţei, sărăciei sau foametei, corupţiei sau abuzului de putere, un creştin nu poate să rămână niciodată tăcut. Mesajul mântuitor al Evangheliei trebuie să fie proclamat cu tărie şi claritate, pentru ca lumina lui Cristos să poată să strălucească în întunericul vieţilor oamenilor. Aici în Africa, dar şi în multe alte părţi ale lumii, numeroşi bărbaţi şi femei tânjesc să asculte un cuvânt de speranţă şi mângâiere. Conflictele locale lasă în urmă mii de oameni fără locuinţă sau în sărăcie, orfani sau văduvi. Într-un continent care, în vremurile trecute, a văzut atâţia dintre oamenii lui răpiţi şi vânduţi peste mare să lucreze ca sclavi, traficul de fiinţe umane de astăzi, în special cu femei şi copii nevinovaţi, a devenit o nouă formă de sclavie. Într-o perioadă de criză alimentară, de agitaţie financiară şi de schimbări climatice îngrijorătoare, Africa suferă în mod disproporţionat: tot mai mulţi şi mai mulţi dintre oamenii ei cad pradă foametei, sărăciei şi bolii. Ei strigă după reconciliere, dreptate şi pace, şi aceasta este ceea ce Biserică le oferă. Nu noi forme de opresiune economică sau politică, ci glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu (cf. Romani 8,21). Nu impunerea de modele culturale ce ignoră drepturile nenăscuţilor, ci apa pură şi vindecătoare a Evangheliei vieţii. Nu rivalităţi interetnice sau interreligioase, ci dreptatea, pacea şi bucuria Împărăţiei lui Dumnezeu, atât de bine descrisă de Papa Paul al VI-lea ca civilizaţia iubirii (cf. mesaj Regina Coeli, Duminica Rusaliilor, 1970).

Aici în Camerun, unde peste un sfert din populaţie este catolică, Biserica este bine poziţionată în îndeplinirea misiunii ei de a aduce vindecare şi reconciliere. La Centrul Cardinal Leger voi putea să văd eu însumi grija pastorală pentru bolnavi şi suferinzi a acestei Biserici locale; este îmbucurător în special faptul că persoanele afectate de SIDA pot aici să fie tratate în mod gratuit. Educaţia este un alt element cheie al slujirii Bisericii, iar acum vedem eforturile generaţiilor de profesori misionari aducând roade în activitatea Universităţii Catolice pentru Africa Centrală, un semn de mare speranţă pentru viitorul regiunii.

Camerun este cu adevărat un pământ al speranţei pentru mulţi dintre locuitorii Africii Centrale. Mii de refugiaţi din zonele afectate de război au fost bine primiţi aici. Este un pământ al vieţii, cu un guvern care vorbeşte în apărarea drepturilor nenăscuţilor. Este un pământ al păcii: prin rezolvarea pe calea dialogului a disputei privind peninsula Bakassi, Camerun şi Nigeria au arătat lumii că diplomaţia răbdătoare poate într-adevăr să aducă roade. Este un pământ al tinereţii, binecuvântat cu o generaţie tânără plină de vitalitate şi dornică să construiască o lume mai dreaptă şi mai paşnică. Cu adevărat este descrisă ca “Africa în miniatură”, cu peste două sute de grupuri etnice diferite ce trăiesc în armonie. Acestea sunt toate motive de laudă şi de mulţumită lui Dumnezeu.

Venind astăzi în mijlocul vostru, mă rog ca Biserica de aici şi din întreaga Africă să continue să crească în sfinţenie, în slujirea reconcilierii, dreptăţii şi păcii. Mă rog ca lucrările celei de-a doua Adunări Speciale pentru Sinodul Episcopilor să aprindă darurile pe care Duhul le-a revărsat asupra Bisericii din Africa. Mă rog pentru fiecare dintre voi, pentru familiile voastre şi pentru cei dragi vouă, şi vă cer să vă uniţi cu mine în rugăciune pentru toţi oamenii acestui vast continent. Dumnezeu să binecuvânteze Camerunul! Şi Dumnezeu să binecuvânteze Africa!