Discursul Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea
la ceremonia de sosire pe aeroportul Fevereiro
Luanda, vineri, 20 martie 2009

Domnule preşedinte,
Distinse autorităţi civile şi militare,
Dragi fraţi Episcopi,
Dragi prieteni angolezi,

Cu sincere sentimente de respect şi prietenie am păşit pe pământul acestei nobile şi tinere naţiuni în cadrul unei vizite pastorale în cadrul căreia intenţionez să mă adresez întregului continent african, chiar dacă a trebuit să îmi reduc itinerariul la Yaounde şi Luanda. Aş dori ca toţi să ştie că, cu toate acestea, port aproape la inimă şi în rugăciunile mele Africa în general şi poporul din Angola în special, pe care îl încurajez cu căldură să continue pe drumul construirii păcii şi reconstruirii ţării şi a instituţiilor ei.

Domnule preşedinte, încep mulţumindu-vă pentru amabila invitaţie de a vizita Angola şi pentru cuvintele calde de bun venit pe care tocmai mi le-aţi adresat. Vă rog să primiţi saluturile mele respectuoase şi cele mai bune urări din partea mea, urări ce le extind asupra celorlalte autorităţi care au venit să participe la primirea mea. Salut întreaga Biserică Catolică din Angola în persoana Episcopilor prezenţi aici şi le mulţumesc tuturor prietenilor angolezi pentru primirea afectuoasă pe care au organizat-o. Celor care ascultă la radio şi televizor le ofer de asemenea salutul meu cordial, sigur pe binecuvântarea Cerului asupra misiunii comune ce ne-a fost încredinţată tuturor: de a construi împreună o societate mai liberă şi mai paşnică, marcată de o mai mare solidaritate.

Cum aş putea să nu amintesc de faimosul vizitator care a binecuvântat Angola în iunie 1992, preaiubitul meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea? Un neobosit misionar al lui Isus Cristos până la marginile pământului, el ne-a arătat calea spre Dumnezeu, invitându-i pe toţi oamenii de bunăvoinţă să asculte de conştiinţele bine formate şi să construiască o societate a dreptăţii, a păcii şi a solidarităţii, în iubire şi iertare reciprocă. La rândul meu, vă amintesc că vin dintr-o ţară unde pacea şi solidaritatea sunt dragi inimilor locuitorilor, în special celor care, asemenea mie, au cunoscut războiul şi diviziunea dintre membrii familiei aceleiaşi naţiuni ca urmare a ideologiilor inumane şi distructive care, sub falsa aparenţă a viselor şi iluziilor, au apăsat din greu jugul opresiunii asupra oamenilor. Puteţi de aceea înţelege cât de conştient sunt de dialog ca metodă de depăşire a oricărui conflict şi tensiune, metodă de a face din fiecare naţiune – inclusiv a voastră – o casă a păcii şi fraternităţii. Trebuie deci să apelaţi la moştenirea spirituală şi culturală pentru a lua cele mai bune valori pe care le posedă Angola, mergând să vă întâlniţi fără frică, fiind de acord să împărtăşiţi unii cu alţii resursele personale, atât spirituale cât şi materiale, pentru binele comun.

Cum ar putea gândurile noastre să nu se îndrepte spre oamenii din provincia Kunene, care au fost afectaţi de ploi torenţiale şi de inundaţii, provocând multe decese şi lăsând multe familii fără adăpost în urma distrugerii caselor lor? Aş dori în aceste momente să îi asigur pe aceşti locuitori de solidaritatea mea, adresându-le şi încurajarea de a avea încredere în pornirea de la început, cu ajutorul tuturor semenilor.

Dragi angolezi, ţara voastră este bogată iar naţiunea voastră puternică. Folosiţi-vă de aceste avantaje pentru a construi pacea şi înţelegerea între oameni, bazate pe loialitate şi egalitate, care pot să promoveze în Africa un viitor paşnic de solidaritate după care fiecare tânjeşte şi la care fiecare are dreptul. În acest sens vă cer: nu cedaţi legii celui mai puternic! Dumnezeu a făcut fiinţele umane capabile să zboare deasupra tendinţele lor naturale cu aripile raţiunii şi credinţei. Dacă lăsaţi aceste aripi să vă poarte în sus, veţi recunoaşte imediat în vecinul vostru un frate sau o soră, născuţi cu aceleaşi drepturi umane fundamentale. Din păcate în graniţele Angolei mai există încă mulţi săraci care cer ca drepturile lor să fie respectate. Numărul mare de angolezi care trăiesc sub pragul sărăciei absolute nu trebuie uitat. Nu le dezamăgiţi aşteptările!

Este o sarcină uriaşă, cerând o serioasă participare civică din partea fiecăruia. Trebuie să implice întreaga societate angoleză; dar societatea trebuie să crească mai puternică şi mai articulată, atât în elementele ei constitutive cât şi în dialogul cu guvernul, înainte să poată să facă faţă provocării. Înainte să poată să fie o societate cu adevărat preocupată de binele comun, trebuie să aibă valori comune, împărtăşite de toţi. Sunt convins că Angola modernă va putea să găsească aceste valori în Evanghelia lui Isus Cristos, aşa după cum s-a întâmplat mai de mult, pe vremea celebrului vostru strămoş, Dom Alphonsus I Mbemba-a-Nzinga. Prin eforturile lui, acum cinci sute de ani, a apărut un regat creştin în Mbanza Congo, care a supravieţuit până în secolul al XVIII-lea. Din cenuşa lui, la trecerea între secolul XIX şi XX, a putut apare o Biserică ce continuă să crească până în ziua de astăzi; fie Dumnezeu lăudat pentru aceasta! Acesta este motivul principal al vizitei mele în Angola: pentru a fi împreună cu una dintre cele mai vechi comunităţi catolice din Africa subecuatorială, pentru a-i întări credinţa în Domnul Înviat şi pentru a mă alătura fiilor şi fiicelor ei în rugăciunea ca acest timp de pace, dreptate şi fraternitate să se dovedească a fi unul durabil, permiţând comunităţii să îşi îndeplinească misiunea pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o pentru binele poporului în cadrul familiei naţiunilor. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze Angola!