Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la primirea la Palatul Guvernamental din Sydney
joi, 17 iulie 2008

Iluştri domni şi doamne,
Dragi prieteni australieni,

Cu mare bucurie vă salut astăzi: doresc să-i mulţumesc guvernatorului general, generalul maior Michael Jeffery, şi primului ministru Rudd pentru onoarea pe care mi-o fac cu prezenţa lor la această ceremonie şi pentru salutul de bun venit pe care mi l-au adresat în mod aşa de cordial. Aşa cum ştiţi, am putut să am câteva zile de linişte din momentul sosirii mele în Australia duminica trecută. Sunt într-adevăr foarte recunoscător pentru ospitalitatea care mi-a fost oferită. Acum aştept să pot participa în seara aceasta la “Salutul de bun venit în ţară” din partea populaţiei indigene şi să celebrez apoi marile evenimente care constituie scopul vizitei apostolice în această naţiune: a 23-a Zi Mondială a Tineretului.

Cineva s-ar putea întreba ce anume îi face pe mii de tineri să întreprindă o călătorie care pentru mulţi dintre ei este lung şi obositor, cu scopul de a putea participa la un eveniment de acest tip. Încă de la prima Zi Mondială a Tineretului, în anul 1986, a fost clar că un mare număr de tineri apreciază oportunitatea de a fi împreună pentru a aprofunda propria credinţă în Cristos şi a împărtăşi unul altuia o experienţă bucuroasă de comuniune în Biserica sa. Ei doresc să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi să înveţe mai mult despre credinţa lor creştină. Sunt doritori să ia parte la un eveniment care scoate în evidenţă marile idealuri care-i inspiră şi se întorc la casele lor plini de speranţă, reînnoiţi în hotărârea de a construi o lume mai bună. Pentru mine este o bucurie să fiu cu ei, să mă rog cu ei şi să celebrez Euharistia împreună cu ei. Ziua Mondială a Tineretului mă umple de încredere pentru viitorul Bisericii şi pentru viitorul lumii noastre.

Apare deosebit de oportun să celebrăm aici Ziua Mondială a Tineretului, dat fiind că Biserica în Australia, în afară de faptul că este cea mai tânără dintre Bisericile de pe diferitele continente, este şi una dintre cele mai cosmopolite. Încă de la prima intrare europeană aici la sfârşitul secolului al XVIII-lea, această ţară a devenit nu numai locuinţa generaţiilor de emigraţi din Europa, ci şi locuinţa persoanelor din orice parte a lumii. Diversitatea imensă a populaţiei australiene de astăzi conferă o vigoare deosebită la ceea ce ar putea fi considerată încă, în comparaţie cu cea mai mare parte a restului lumii, o naţiune tânără. Totuşi deja timp de mii de ani înainte de sosirea colonialiştilor occidentali singurii locuitori ai acestui ţinut erau persoane originare din ţară, aborigeni şi insulari din Strâmtoarea Torres. Moştenirea lor spirituală antică este parte esenţială a panoramei culturale a Australiei moderne. Graţie hotărârii curajoase a guvernului australian de a recunoaşte nedreptăţile comise în trecut faţă de popoarele indigene, acum se fac paşi concreţi cu scopul de a ajunge la o reconciliere bazată pe respectul reciproc. Pe bună dreptate voi încercaţi să umpleţi prăpastia dintre australienii indigeni şi ne-indigeni în privinţa aşteptărilor de viaţă, scopurilor educative şi oportunităţilor economice. Acest exemplu de reconciliere oferă speranţă în toată lumea acelor popoare care tânjesc să le fie afirmate drepturile lor şi recunoscută şi promovată contribuţia lor adusă societăţii.

Colonialiştii care veneau aici din Europa cuprindeau mereu o proporţie semnificativă de catolici şi pe bună dreptate ar trebuie să fim mândri de contribuţia oferită de ei construirii naţiunii, îndeosebi în domeniile educaţiei şi sănătăţii. Una din figurile eminente din istoria acestei ţări este fericita Mary MacKillop, pe mormântul căreia mă voi ruga mai târziu tot astăzi. Ştiu că perseverenţa ei în faţa adversităţilor, intervenţiile ei în apărarea celor care era trataţi cu nedreptate şi exemplu concret de sfinţenie au devenit izvor de inspiraţie pentru toţi australienii. Generaţii de australieni au motiv să-i fie recunoscători ei, Surorilor Sfântului Iosif ale Preasfintei Inimi şi altor congregaţii călugăreşti pentru reţeaua de şcoli pe care le-au întemeiat aici, ca şi pentru mărturia vieţii lor consacrate. În contextul de azi mai secularizat, comunitatea catolică continuă să ofere o contribuţie importantă vieţii naţionale, nu numai prin educaţie şi sănătate, dar în special indicând dimensiunea spirituală a chestiunilor care sunt mai mult în evidenţă în dezbaterea contemporană.

Date fiind multele mii de tineri care vizitează Australia în aceste zile, este necesar să reflectăm asupra cărui tip de lume încredinţăm noi generaţiilor viitoare. Conform cuvintelor din imnul vostru naţional, această ţară “abundă în daruri ale naturi, de o frumuseţe bogată şi rară”. Minunăţiile creaţiei lui Dumnezeu ne amintesc necesitatea de a ocroti ambientul şi de a exercita o administrare responsabilă a bunurilor pământului. În această privinţă, este cunoscut că Australia se angajează serios pentru a înfrunta propria responsabilitate în îngrijirea ambientului natural. În aceeaşi manieră, faţă de ambientul uman, această ţară a susţinut cu generozitate operaţiuni internaţionale pentru menţinerea păcii, contribuind la rezolvarea conflictelor în Pacific, în sud-estul asiatic şi în alte părţi. Din cauza multelor tradiţii religioase reprezentate în Australia, acesta este un teren deosebit de fertil pentru dialogul ecumenic şi interreligios. Aştept cu plăcere să-i întâlnesc pe reprezentanţii locali ai diferitelor comunităţi creştine şi ai celorlalte religii în timpul rămânerii mele, pentru a încuraja această angajare importantă, semn al acţiunii reconciliatoare a Duhului, care ne stimulează să căutăm unitatea în adevăr şi în caritate.

Totuşi, înainte de orice lucru, sunt aici pentru a-i întâlni pe tineri, atât pe cei din Australia cât şi din orice parte a lumii, şi pentru a mă ruga pentru a revărsare reînnoită a Duhului Sfânt asupra celor care vor lua parte la celebrările noastre. Tema aleasă pentru Ziua Mondială a Tineretului 2008 este luată din cuvintele adresate de însuşi Isus discipolilor său, aşa cum sunt cuprinse în Faptele Apostolilor: “Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori” (1,8). Mă rog ca Duhul Sfânt să aducă o reînnoire spirituală acestei ţări, poporului australian, Bisericii din Oceania şi într-adevăr până la marginile pământului. Tinerii sunt astăzi în faţa unei varietăţi descumpănitoare de alegeri de viaţă, aşa încât pentru ei este greu uneori să ştie cum să orienteze mai bine idealismul lor şi energia lor. Duhul dăruieşte înţelepciunea pentru a discerne drumul corect şi curajul pentru a-l parcurge. El încoronează sărmanele noastre eforturi cu darurile sale divine, aşa cum vântul, umflând velele, împinge corabia înainte, depăşind mult ceea ce vâslaşii pot să obţină prin obositorul lor vâslit. Astfel, Duhul Sfânt face posibil ca bărbaţi şi femei din orice ţinut şi din orice generaţie să devină sfinţi. Prin acţiunea Duhului fie ca tinerii adunaţi aici pentru Ziua Mondială a Tineretului să aibă curajul de a deveni sfinţi! De asta nevoie lumea, mai mult decât de orice alt lucru.

Dragi prieteni australieni, vă mulţumesc încă o dată pentru bun venitul călduros şi mă dispun cu bucurie să petrec aceste zile cu voi şi cu tinerii din toată lumea. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi cei prezenţi, pe toţi pelerinii şi pe toţi locuitorii acestei ţări. Şi să binecuvânteze mereu şi să ocrotească Commonwealth din Australia.