Discurul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu reprezentanţii diferitelor etnii
de ţigani şi rromi
Vatican, 11 iunie 2011

Veneraţi fraţi,
Iubiţi fraţi şi surori,

o Del si tumentsa! [Domnul să fie cu voi!]

Pentru mine este o mare bucurie să vă întâlnesc şi să vă spun bun venit, cu ocazia pelerinajului vostru la mormântul apostolului Petru. Îi mulţumesc arhiepiscopului Mons. Antonio Maria Veglio, preşedinte al Consiliului Pontifical al Pastoraţiei pentru Migranţi şi Itineranţi, pentru cuvintele pe care mi le-a adresat şi în numele vostru şi pentru că a organizat evenimentul. Extind exprimarea recunoştinţei mele şi la Fundaţia “Migrantes” din Conferinţa Episcopilor din Italia, la Dieceza de Roma şi la Comunitatea “Sfântul Egidiu” pentru că au colaborat la realizarea acestui pelerinaj şi pentru ceea ce fac zilnic pentru primirea şi integrarea voastră. Un “mulţumesc” special vă adresez vouă, care aţi oferit mărturiile voastre, cu adevărat semnificative.

Aţi venit la Roma din toate părţile Europei pentru a manifesta credinţa voastră şi iubirea voastră faţă de Cristos, faţă de Biserică – ce este o casă pentru voi toţi – şi faţă de papa. Slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea a adresat ţiganilor, în anul 1965, aceste cuvinte de neuitat: “Voi în Biserică nu sunteţi la margine, ci, sub anumite aspecte, voi sunteţi în centru, voi sunteţi în inimă. Voi sunteţi în inima Bisericii”. Repet şi eu astăzi cu iubire: voi sunteţi în inima Bisericii! Sunteţi o iubită porţiune a poporului lui Dumnezeu pelerin şi ne amintiţi că “nu avem aici o cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea care trebuie să vină” (Evr 13,14). Şi la voi a ajuns mesajul mântuirii la care aţi răspuns cu credinţă şi speranţă, îmbogăţind comunitatea eclezială cu credincioşi laici, preoţi, diaconi, călugăriţe şi călugări ţigani. Poporul vostru l-a dat Bisericii pe fericitul Zefirino Giménez Malla, de la a cărui naştere celebrăm 150 de ani şi de la al cărui martiriu celebrăm 75 de ani. Prietenia cu Domnul l-a făcut pe acest martir martor autentic al credinţei şi al carităţii. Cu intensitatea cu care el îl adora pe Dumnezeu şi descoperea prezenţa sa în orice persoană şi în orice eveniment, fericitul Zefirino iubea Biserica şi pe păstorii ei. Terţiar franciscan, a rămas fidel identităţii sale de ţigan, istoriei şi identităţii propriei etnii. Căsătorit conform tradiţiei ţiganilor, împreună cu soţia a hotărât să convalideze legătura în Biserică prin sacramentul Căsătoriei. Religiozitatea sa profundă avea exprimare în participarea zilnică la sfânta Liturghie şi în recitarea Rozariului. Tocmai coroniţa Rozariului, pe care o avea mereu în buzunar, a devenit motivul arestării sale şi a făcut din fericitul Zefirino un autentic “martir al Rozariului”, pentru că nu a lăsat să-i fie luat din mână nici măcar în momentul morţii. Astăzi, fericitul Zefirino vă invită să urmaţi exemplul său şi vă arată calea: dedicarea pentru rugăciune şi îndeosebi pentru Rozariu, iubirea faţă de Euharistie şi faţă de celelalte Sacramente, respectarea poruncilor, onestitatea, caritatea şi generozitatea faţă de aproapele, în special faţă de cei săraci; acest lucru vă va face tari în faţa riscului ca sectele sau alte grupuri să pună în pericol comuniunea voastră cu Biserica.

Istoria voastră este complexă şi, în unele perioade, dureroasă. Sunteţi un popor care în secolele trecute nu a trăit ideologii naţionaliste, nu a aspirat să posede un pământ sau să domine alţi oameni. Aţi rămas fără patrie şi aţi considerat în mod ideal drept casă a voastră întregul continent. Totuşi, persistă probleme grave şi îngrijorătoare, cum ar fi raporturile adesea dificile cu societăţile în care trăiţi. Din păcate, de-a lungul secolelor aţi cunoscut gustul amar al neprimirii şi, uneori, al persecuţiei, aşa cum s-a întâmplat în Cel de-al Doilea Război Mondial: mii de femei, bărbaţi şi copii au fost ucişi în mod barbar în lagărele de exterminare. A fost – aşa cum spuneţi voi – Porrajmos, “Marea devorare”, o dramă încă puţin recunoscută şi ale cărei proporţii se măsoară cu greutate, dar pe care familiile voastre o poartă în inimă. În timpul vizitei mele la lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, la 28 mai 2006, m-am rugat pentru victimele persecuţiei şi m-am înclinat în faţa lespezii în limba romanes, care aminteşte de cei căzuţi ai voştri. Conştiinţa europeană nu poate să uite atâta durere! Poporul vostru să nu mai fie niciodată obiect de samavolnicie, de refuz şi de dispreţ! Din partea voastră, căutaţi mereu dreptatea, legalitatea, reconcilierea şi străduiţi-vă să nu fiţi niciodată cauză de suferinţă pentru alţii!

Astăzi, slavă Domnului, situaţia se schimbă: noi oportunităţi se deschid în faţa voastră, în timp ce dobândiţi o nouă conştiinţă. De-a lungul timpului aţi creat o cultură cu expresii semnificative, cum ar fi muzica şi cântul, care au îmbogăţit Europa. Multe etnii nu mai sunt nomade, ci caută stabilitate cu noi aşteptări în faţa vieţii. Biserica merge împreună cu voi şi vă invită să trăiţi conform exigenţelor angajante ale Evangheliei încrezându-vă în puterea lui Cristos, spre un viitor mai bun. Şi Europa, care reduce graniţele şi consideră bogăţie diversitatea popoarelor şi culturilor, vă oferă noi posibilităţi. Vă invit, dragi prieteni, să scrieţi împreună o nouă pagină de istorie pentru poporul vostru şi pentru Europa! Căutarea de locuinţe şi locuri de muncă demne şi de instruire pentru copii sunt bazele pe care trebuie construită acea integrare din care veţi trage profit voi şi întreaga societate. Daţi şi voi colaborarea voastră eficace şi loială, pentru ca familiile voastre să se situeze cu demnitate în ţesutul civil european! Între voi sunt numeroşi copiii şi tinerii care doresc să se instruiască şi să trăiască împreună cu alţii şi asemenea altora. La ei privesc cu iubire, convins că fiii voştri au dreptul la o viaţă mai bună. Binele lor să fie aspiraţia voastră cea mai mare! Păstraţi demnitatea şi valoarea familiilor voastre, mici Biserici domestice, pentru ca să fie adevărate şcoli de umanitate (cf. Gaudium et spes, 52). La rândul lor, instituţiile să se străduiască pentru a însoţi în mod corespunzător acest drum.

În sfârşit, şi voi sunteţi chemaţi să participaţi activ la misiunea evanghelizatoare a Bisericii, promovând activitatea pastorală în comunităţile voastre. Prezenţa printre voi a preoţilor, diaconilor şi persoanelor consacrate, care aparţin etniilor voastre, este dar al lui Dumnezeu şi semn pozitiv al dialogului Bisericilor locale cu poporul vostru, care trebuie susţinut şi dezvoltat. Daţi încredere şi ascultare acestor fraţi şi surori ai voştri şi oferiţi împreună cu ei vestirea coerentă şi bucuroasă a iubirii lui Dumnezeu faţă de poporul ţigănesc, precum şi faţă de toate popoarele! Biserica doreşte ca toţi oamenii să se recunoască fii ai aceluiaşi Tată şi membri ai aceleiaşi familii umane. Suntem în ajunul Rusaliilor, când Domnul l-a revărsat pe Duhul său asupra apostolilor care au început să vestească Evanghelia în limbile tuturor popoarelor. Duhul Sfânt să reverse darurile sale cu îmbelşugare peste voi toţi, peste familiile şi comunităţile voastre răspândite în lume şi să vă facă martori generoşi ai lui Cristos Înviat. Maria Preasfântă, atât de îndrăgită de poporul vostru şi pe care voi o invocaţi ca “Amari Devleskeridej“, “Maica Noastră a lui Dumnezeu”, să vă însoţească pe căile lumii şi fericitul Zefirino să vă susţină cu mijlocirea sa.

[Vă mulţumesc din inimă vouă tuturor care aţi venit aici la scaunul lui Petru pentru a manifesta credinţa voastră şi iubirea voastră faţă de Biserică şi faţă de papa. Fericitul Zefirino să fie pentru voi toţi exemplul unei vieţi trăite pentru Cristos şi pentru Biserică, respectând poruncile şi iubindu-l pe aproapele. Papa este aproape de fiecare dintre voi şi vă aminteşte în rugăciunile sale. Domnul să vă binecuvânteze pe voi şi comunităţile voastre, familiile voastre şi viitorul vostru. Domnul să vă dăruiască sănătate şi noroc. Rămâneţi cu Dumnezeu!].

Mulţumesc! Şi Rusalii fericite vouă tuturor!