Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Calea Crucii celebrată cu tinerii la Madrid
vineri, 19 august 2011

Dragi tineri!

Cu devoţiune şi cu fervoare am celebrat această Cale a Crucii, însoţindu-l pe Cristos în Patimile şi Moartea sa. Comentariul Surorilor Crucii, care îi slujesc pe cei mai săraci şi nevoiaşi, ne-a ajutat să intrăm în misterul Crucii glorioase a lui Cristos, care conţine adevărata înţelepciune a lui Dumnezeu, aceea care judecă lumea şi pe cei care cred că sunt înţelepţi (cf. 1Cor. 1,17-19). Ne-a ajutat în acest itinerar către calvar şi contemplarea acestor imagini extraordinare ale patrimoniului religios ale Diecezelor spaniole. Sunt imagini în care credinţa şi arta se armonizează, pentru a ajunge la inima omului şi a-l invita la convertire. Când privirea credinţei este limpede şi autentică, frumuseţea se pune în slujba ei şi este capabilă să reprezinte misterele mântuirii noastre până la a ne emoţiona în mod profund şi a transforma inima noastră, aşa cum s-a întâmplat cu Tereza a lui Isus contemplând o imagine a lui Cristos plin de răni (cf. Cartea vieţii, 9,1).

În timp ce mergeam cu Isus, până la locul jertfei Sale pe Calvar, ne veneau în minte cuvintele Sfântului Pavel: “Cristos m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Gal. 2,20). În faţa unei iubiri atât de dezinteresate, plini de mirare şi de gratitudine, ne întrebăm acum: Ce vom face noi pentru El? Care este răspunsul pe cere i-l vom da Sfântul Ioan o spune în mod clar: “În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi” (1Io. 3,16). Patimile lui Cristos ne impulsionează să luăm pe umerii noştri suferinţa lumii, cu certitudinea că Dumnezeu nu este cineva îndepărtat sau departe de om şi de vicisitudinile sale. Dimpotrivă, El s-a făcut unul dintre noi “pentru a putea com-pătimi împreună cu omul, în mod foarte real, în carne şi sânge… Astfel în orice suferinţă omenească îl avem alături pe Cineva care împărtăşeşte cu noi suferinţa şi suportarea; de aici se răspândeşte în orice suferinţă con-solatio = consolarea, consolarea iubirii părtaşe a lui Dumnezeu şi astfel răsare steaua speranţei” (Spe salvi, 39).

Dragi tineri, fie ca dragostea lui Dumnezeu pentru noi să crească bucuria voastră şi să vă împingă să rămâneţi aproape de cei mai puţin favorizaţi. Voi, care sunteţi foarte deschişi la idea de a împărtăşi viaţa cu ceilalţi, nu treceţi mai departe în faţa suferinţei omeneşti, unde Dumnezeu vă aşteaptă pentru ca să îi oferiţi ce este mai bun din voi: capacitatea voastră de a iubi şi a compătimi. Diferitele forme de suferinţă care, de-a lungul Căii Crucii, au defilat prin faţa ochilor noştri sunt chemări ale Domnului pentru a zidi viaţa mergând pe urmele Sale şi a face din noi semne ale consolării şi mântuirii Sale. “A suferi cu celălalt, pentru ceilalţi; a suferi din iubire faţă de adevăr şi de dreptate; a suferi din cauza iubirii şi pentru a deveni o persoană care iubeşte cu adevărat – acestea sunt elemente fundamentale de umanitate, iar abandonarea lor l-ar distruge pe omul însuşi” (ibid.)

Sper să ştim primi aceste lecţii şi să le punem în practică. Să privim deci la Cristos, atârnat pe lemnul dur, şi să îi cerem să ne înveţe această înţelepciune misterioasă a crucii, datorită căreia omul trăieşte. Crucea nu a fost sfârşitul unui insucces, ci dimpotrivă modul de a arăta oferta de iubire care ajunge până la dăruirea fără limite a propriei vieţi. Tatăl vrea să iubească oamenii în îmbrăţişarea Fiului Său răstignit din iubire. Crucea în forma şi în semnificaţia ei reprezintă această iubire a Tatălui şi a lui Cristos pentru oameni. În ea recunoaştem icoana iubirii supreme, unde învăţăm să iubim ceea ce Dumnezeu iubeşte şi aşa cum o face El: aceasta este Vestea cea Bună care redă speranţă lumii.

Să îndreptăm acum ochii noştri către Fecioara Maria, care pe Calvar ne-a fost dăruită ca şi Mamă, şi să o implorăm să ne susţină cu protecţia sa iubitoare pe drumul vieţii, în mod particular atunci când traversăm noaptea durerii, pentru ca să facem efortul de a ne menţine ca şi ea statornici la picioarele crucii.