Discursul Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea
la biserica Sf. Paul din Rabat
sâmbătă, 17 aprilie 2010

Iubite Arhiepiscop Cremona,
Dragi fraţi şi surori,

Pelerinajul meu în Malta a început cu un moment de rugăciune în linişte în grota sfântului Pavel, primul care a adus credinţa pe aceste insule. Am venit pe urmele acelor nenumăraţi pelegrini de-a lungul secolelor, care în acest sfânt loc s-au rugat, încredinţându-se pe sine, familiile lor şi prosperitatea acestei naţiuni mijlocirii Apostolului Neamurilor. Mă bucur să fiu în sfârşit în mijlocul vostru şi vă salut pe toţi cu mare afecţiune în Domnul.

Naufragiul lui Pavel şi oprirea sa pentru trei luni în Malta au lăsat un semn de neşters în istoria ţării voastre. Cuvintele sale adresate tovarăşilor înainte de a ajunge în Malta sunt amintite pentru noi în Faptele Apostolilor şi au fost tema specială a pregătirii voastre pentru vizita mea. Aceste cuvinte – “Jehtieg izda li naslu fi gzira” ["Şi trebuie să ajungem pe o insulă"] (Fapte 27,26) – în contextul original sunt o invitaţie la curaj în faţa necunoscutului şi la încredere de nezdruncinat în providenţa misterioasă a lui Dumnezeu. Naufragiaţii, într-adevăr, au fost primiţi foarte călduros de oamenii din Malta, în urma exemplului dat de sfântul Publius. În planul lui Dumnezeu, sfântul Pavel a devenit astfel părintele vostru în credinţa creştină. Mulţumită prezenţei sale în mijlocul vostru, Evanghelia lui Isus Hristos s-a înrădăcinat cu putere şi a adus mult rod nu numai în viaţa indivizilor, a familiilor şi a comunităţilor, ci şi în formarea identităţii naţionale a Maltei, precum şi în a sa vibrantă şi particulară cultură.

Eforturile apostolice ale lui Pavel au dus şi la o bogată recoltă în generaţia de predicatori care au mers pe urmele lui, şi în mod particular în marele număr al preoţilor şi călugărilor care au imitat zelul său misionar părăsind Malta pentru a merge şi a duce Evanghelia pe ţărmuri depărtate. Sunt bucuros pentru că am avut oportunitatea să îi întâlnesc astăzi în număr atât de mare în această biserică a Sfântului Pavel, şi să îi încurajez în vocaţia lor plină de provocări şi deseori eroică. Dragi misionari: vă mulţumesc fiecăruia dintre voi, în numele întregii Biserici, pentru mărturia voastră despre Domnul Înviat şi pentru vieţile consumate în slujirea celorlalţi. Prezenţa şi activitatea voastră în atâtea ţări din lume face cinste patriei voastre şi dă mărturie despre avântul misionar al Bisericii din Malta. Îl rugăm pe Domnul să cheme şi mai mulţi bărbaţi şi femei care să continue nobila misiune de a proclama Evanghelia şi de a lucra pentru dezvoltarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe orice pământ şi în toate popoarele!

Sosirea sfântului Pavel în Malta nu fusese programată. Aşa cum ştim, se îndrepta spre Roma când s-a dezlănţuit o furtună puternică şi corabia sa a fost aruncată pe această insulă. Marinarii pot să traseze o rută, dar Dumnezeu, în înţelepciunea şi providenţa Sa, dispune propriul itinerariu. Pavel, care îl întâlnise într-o manieră dramatică pe Domnul Înviat pe calea Damascului, ştia foarte bine acest lucru. Cursul vieţii sale s-a schimbat pe neaşteptate; pentru el, prin urmare, a trăi era Hristos (cf. Filipeni 1,21); fiecare acţiune a sa şi fiecare gând al său erau îndreptate spre a vesti misterul crucii şi mesajul său al iubirii lui Dumnezeu care reconciliază.

Acelaşi cuvânt, cuvântul Evangheliei, are şi astăzi puterea de a se dezlănţui în vieţile noastre şi de a le schimba cursul. Astăzi aceeaşi Evanghelie pe care Pavel a predicat-o continuă să îndemne poporul din aceste insule la convertire, la o viaţă nouă şi la un viitor de speranţă. În timp ce mă găsesc între voi ca şi Succesor al apostolului Petru, vă invit să ascultaţi cuvântul lui Dumnezeu cu un suflet nou, aşa cum au făcut-o strămoşii voştri, şi să lăsaţi ca el să ridice o provocare pentru modurile voastre de a gândi şi pentru felul în care vă duceţi viaţa voastră.

Din acest loc sfânt de unde predicarea apostolică s-a răspândit prima dată în aceste insule, vă invit pe fiecare dintre voi să simtă ca personală provocarea exaltantă a noii evanghelizări. Trăiţi credinţa voastră într-o manieră tot mai deplină împreună cu membrii familiilor voastre, cu prietenii voştri, în cartierele voastre, la locurile de muncă şi în întregul ţesut al societăţii malteze. În mod particular vă îndemn pe părinţi, învăţători şi cateheţi să vorbiţi celorlalţi despre propria voastră întâlnire vie cu Isus înviat, în mod special tinerilor care sunt viitorul Maltei. “Credinţa se întăreşte când este oferită altora” (cf. Redemptoris missio, 2). Să ştiţi că momentele voastre de credinţă asigură o întâlnire cu Dumnezeu, care în atotputernicia Sa mişcă inima omului. Astfel, veţi introduce tinerii în frumuseţea şi bogăţia credinţei catolice, oferindu-le o cateheză solidă şi invitându-i la o participare tot mai activă la viaţa sacramentală a Bisericii.

Lumea are nevoie de o astfel de mărturie! În faţa atâtor ameninţări la adresa sacralităţii vieţii omeneşti, a demnităţii căsătoriei şi familiei, nu au oare nevoie contemporanii noştri de a fi în mod constant rechemaţi la mărirea demnităţii noastre de fii ai lui Dumnezeu şi la vocaţia sublimă pe care am primit-o în Hristos? Nu are oare nevoie societatea să recupereze şi să apere acele adevăruri morale fundamentale care sunt la baza libertăţii şi progresului autentic?

Tocmai acum, în timp ce stăteam în faţa acestei grote, reflectam asupra marelui dar spiritual (cf. Romani 1,11) pe care Pavel l-a dat Maltei, şi m-am rugat ca să puteţi menţine integră moştenirea lăsată vouă de marele Apostol. Fie ca Domnul să vă păstreze pe voi şi familiile voastre în credinţa care acţionează prin intermediul iubirii (cf. Galateni 5,6), şi să vă facă martori bucuroşi ai acelei speranţe care nu înşeală (cf. Romani 5,5). Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Aleluia!