Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat participanţilor la congresul internaţional pentru
a cincizecia aniversare a enciclicei “Mater et Magistra”
luni, 16 mai 2011

Domnilor cardinali,
Veneraţi fraţi întru episcopat şi întru Preoţie,
Stimaţi doamne şi domni,

Sunt bucuros să vă primesc şi să vă salut cu ocazia celei de 50-a aniversări a Enciclicei Mater et magistra a fericitului Ioan al XXIII-lea; un document care păstrează mare actualitate şi în lumea globalizată. Îl salut pe Cardinalul Preşedinte, căruia îi mulţumesc pentru amabilele sale cuvinte, precum şi pe Mons. Secretar, pe colaboratorii din Dicaster şi pe voi toţi, veniţi din diferite continente pentru acest congres important.

În Mater et magistra Papa Roncalli, cu o viziune despre Biserică pusă în slujba familiei umane mai ales prin specifica sa misiune evanghelizatoare, s-a gândit la Doctrina socială – anticipându-l pe fericitul Ioan Paul al II-lea – ca la un element esenţial al acestei misiuni, pentru că este “parte integrantă a concepţiei creştine despre viaţă” (nr. 206). Ioan al XXIII-lea este la originea afirmaţiile Succesorilor şi atunci când a indicat în Biserică subiectul comunitar şi plural al Doctrinei sociale. Christifideles laici, îndeosebi, nu pot să fie numai beneficiari şi executori pasivi, ci îi sunt protagonişti în momentul vital al realizării sale, precum şi colaboratori preţioşi ai Păstorilor în formularea sa, graţie experienţei dobândite pe teren şi graţie propriilor competenţe specifice. Pentru fericitul Ioan al XXIII-lea, Doctrina socială a Bisericii are ca lumină Adevărul, ca forţă propulsoare Iubirea, ca obiectiv Dreptatea (cf. nr. 209), o viziune despre Doctrina socială pe care am preluat-o în Caritas in veritate, ca mărturie a acelei continuităţi care ţine unit întregul corpus al Enciclicelor sociale. Adevărul, iubirea, dreptatea, indicate de Mater et magistra, împreună cu principiul destinaţiei universale a bunurilor, drept criterii fundamentale pentru a depăşi dezechilibrele sociale şi culturală, rămân pilaştrii pentru a interpreta şi a ajunge la soluţie şi pentru dezechilibrele interne din globalizarea actuală. În faţa acestor dezechilibre există nevoia reafirmării unei raţiuni integrale care să facă să renască gândirea şi etica. Fără o gândire morală care să depăşească modul de a pune problema al eticilor seculare, ca acelea neoutilitariste şi neocontractualiste, care se întemeiază pe un scepticism substanţial şi pe o viziune prevalent imanentistă despre istorie, devine urgent pentru omul de astăzi să aibă acces la cunoaşterea adevăratului bine umane. Trebuie dezvoltate sinteze culturale umaniste deschise la Transcendenţă printr-o nouă evanghelizare – înrădăcinată în legea nouă a Evangheliei, legea Duhului – la care de mai multe ori ne-a solicitat fericitul Ioan Paul al II-lea. Numai în comuniunea personală cu Noul Adam, Isus Cristos, raţiunea umană este vindecată şi potenţată şi este posibil accesul la o viziune mai adecvată despre dezvoltare, despre economie şi despre politică în conformitate cu dimensiunea lor antropologică şi cu noile condiţii istorice. Şi graţie unei raţiuni restaurate în capacitatea sa speculativă şi practică se poate dispune de criterii fundamentale pentru a depăşi dezechilibrele globale, în lumina binelui comun. De fapt, fără cunoaşterea adevăratului bine uman, caritatea alunecă în sentimentalism (cf. nr. 3); dreptatea îşi pierde “măsura” fundamentală; principiul destinaţiei universale a bunurilor este delegitimat. De diferitele dezechilibre globale, care caracterizează epoca noastră, sunt alimentate disparitatea, diferenţele de bogăţie, inegalităţile, care creează probleme de dreptate şi de distribuire egală a resurselor şi oportunităţilor, în special faţă de cei mai săraci.

Dar nu sunt mai puţin îngrijorătoare fenomenele legate de finanţe care, după faza mai acută a crizei, au ajuns să practice din nou cu frenezie contracte de credit care adesea permit o speculă fără limite. Fenomene de speculă dăunătoare au loc şi cu referinţă la produsele alimentare, la apă, la pământ, ajungând să-i sărăcească şi mai mult pe cei care trăiesc în situaţii de lipsuri grave. În mod analog, creşterea preţurilor resurselor energetice primare, cu respectiva căutare de energii alternative condusă, uneori, de interese exclusiv economice pe termen scurt, ajung să aibă consecinţe negative asupra ambientului, precum şi asupra omului însuşi.

Problema socială de astăzi este fără îndoială problemă de dreptate socială mondială, aşa cum de altfel amintea deja Mater et magistra în urmă cu cincizeci de ani, deşi cu referinţă la un alt context. În afară de asta, este problemă de distribuire egală a resurselor materiale şi imateriale, de globalizare a democraţiei substanţiale, sociale şi participative. Pentru aceasta, într-un context în care se trăieşte o progresivă unificare a umanităţii, este indispensabil ca noua evanghelizare a socialului să evidenţieze implicaţiile unei dreptăţi care trebuie realizată la nivel universal. Cu referinţă la fundamentul acestei dreptăţi trebuie subliniat că nu este posibilă realizarea ei sprijinindu-se pe un simplu consens social, fără a recunoaşte că acesta, pentru a fi durabil, trebuie să fie înrădăcinat în binele uman universal. În ceea ce priveşte planul de realizare, dreptatea socială trebuie realizată în societatea civilă, în economia de piaţă (cf. Caritas in veritate, nr. 35), dar şi de o autoritate politică onestă şi transparentă proporţionată cu ea, chiar şi la nivel internaţional (cf. ibid., nr.67).

Referitor la marile provocări de astăzi, Biserica, în timp ce se încrede în primul rând în Domnul Isus şi în Duhul său, care o conduc prin evenimentele din lume, pentru răspândirea Doctrinei sociale se bazează şi pe activitatea instituţiilor sale culturale, pe programele de instruire religioasă şi de cateheză socială din parohii, pe mass-media şi pe lucrarea de vestire şi de mărturie a lui christifideles laici (cf. Mater et magistra, 206-207). Aceştia trebuie să fie pregătiţi spiritual, profesional şi etic. Mater et magistra insista nu numai pe formare, ci mai ales pe educaţia care formează creştineşte conştiinţa şi duce la o acţiune concretă, conform unui discernământ condus înţelept. Fericitul Ioan al XXIII-lea afirma: “Educaţia de a acţiona creştineşte şi în domeniul economic şi social cu greu este eficace dacă subiecţii înşişi nu iau parte activă în a se educa pe ei înşişi, şi dacă educaţia nu este desfăşurată şi prin acţiune” (nr. 212-213).

În afară de asta, sunt încă valabile indicaţiile oferite de Papa Roncalli în privinţa unui pluralism legitim între catolici în concretizarea Doctrinei sociale. De fapt, scria că în acest domeniu “[...] pot apare şi printre catolici, corecţi şi sinceri, divergenţe. Atunci când se întâmplă asta să nu dispară niciodată consideraţia reciprocă, respectul reciproc şi buna dispoziţie de a găsi punctele de întâlnire pentru o acţiune rapidă şi eficace: să nu se uzeze în discuţii interminabile şi, sub pretextul lui cel mai bun şi optim, să nu se neglijeze a se înfăptui binele care este posibil şi de aceea necesar” (nr. 219). Importante instituţii în slujba noii evanghelizări a socialului sunt, în afară de asociaţiile de voluntariat şi de organizaţiile neguvernamentale creştine sau de inspiraţie creştină, Comisiile Dreptate şi pace, Oficiile pentru problemele sociale şi pentru muncă, Centrele şi Institutele de Doctrină socială, dintre care multe nu se limitează la studiu şi la răspândire, ci la însoţirea diferitelor iniţiative de experimentare a conţinuturilor magisteriului social, ca în cazul cooperativelor sociale de dezvoltare, al experienţelor de microcredit şi al unei economii animată de logica comuniunii şi a fraternităţii.

Fericitul Ioan al XXIII-lea, în Mater et magistra, amintea că se pot percepe mai bine exigenţele fundamentale ale dreptăţii atunci când se trăieşte ca fii ai luminii (cf. nr. 235). De aceea, vă doresc vouă tuturor ca Domnul Înviat să încălzească inimile voastre şi să vă ajute să răspândiţi rodul răscumpărării, printr-o nouă evanghelizare a socialului şi prin mărturia vieţii bune conform Evangheliei. Această evanghelizare să fie susţinută de o adecvată pastoraţie socială, realizată în mod sistematic în diferitele Biserici particulare. Într-o lume, destul de des concentrată asupra ei înseşi, lipsită de speranţă, Biserica aşteaptă ca voi să fiţi drojdie, semănători neobosiţi ai gândirii adevărate şi responsabile şi ai proiectării sociale generoase, susţinuţi de iubirea plină de adevăr care locuieşte în Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu făcut om. Mulţumindu-vă pentru lucrarea voastră, vă împart din inimă Binecuvântarea mea Apostolică.