Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu tinerii la Torino
duminică, 2 mai 2010

Dragi tineri din Torino!
Dragi tineri care veniţi din Piemonte şi din Regiunile vecine!

Sunt cu adevărat bucuros să fiu cu voi, în această vizită a mea la Torino pentru a venera Giulgiul sfânt. Vă salut pe toţi cu mare afecţiune şi vă mulţumesc pentru primirea şi pentru entuziasmul credinţei voastre. Prin intermediul vostru salut întregul tineret din Torino şi din Diecezele din Piemonte, cu o rugăciune specială pentru tinerii care trăiesc în situaţii de suferinţă, de dificultate şi de rătăcire. Un gând particular şi o încurajare puternică adresez celor dintre voi care parcurg drumul către preoţie, viaţa consacrată, precum şi către alegerile generoase de slujire a celor mai părăsiţi.

Mulţumesc Păstorului vostru, Cardinalului Severino Poletto, pentru cuvintele cordiale pe care mi le-a adresat şi mulţumesc reprezentanţilor voştri care mi-au arătat propunerile, problemele şi aşteptările tineretului din acest oraş şi din această regiune. Cu 25 de ani în urmă, cu ocazia Anului Internaţional al Tineretului, venerabilul şi iubitul Papă Ioan Paul al II-lea a adresat o Scrisoare Apostolică tinerilor şi tinerelor din lume, centrată pe întâlnirea lui Isus cu tânărul bogat despre care ne vorbeşte Evanghelia (Scrisoarea către tineri, 31 martie 1985). Tocmai plecând de la această pagină (cf. Mc. 10,17-22; Mt. 19,16-22), care a fost obiect de reflecţie şi în Mesajul meu din acest an pentru Ziua Mondială a Tineretului, aş vrea să vă ofer câteva gânduri care să vă ajute în creşterea voastră spirituală şi în misiunea voastră în interiorul Bisericii şi în lume.

Tânărul din Evanghelie îl întreabă pe Isus: “Ce trebuie să fac pentru a avea viaţa veşnică?” Astăzi nu este uşor să vorbim despre viaţa veşnică şi despre realităţile veşnice, pentru că mentalitatea timpului nostru ne spune că nu există nimic definitiv: totul se schimbă, şi chiar foarte rapid. “A schimba” a devenit, în multe cazuri, cuvântul de ordine, exerciţiul cel mai exaltant al libertăţii, şi în acest fel şi voi tinerii sunteţi înclinaţi deseori să vă gândiţi că este imposibil să faceţi alegeri definitive, care să vă angajeze pentru toată viaţa. Dar care este modul just de a folosi libertatea? Este adevărat că pentru a fi fericiţi trebuie să ne mulţumim cu mici şi fugitive bucurii momentane, care, o dată terminate, lasă amărăciunea în inimă? Iubiţi tineri, nu aceasta este libertatea adevărată, fericirea nu se câştigă aşa. Fiecare dintre noi este creat nu pentru a înfăptui alegeri provizorii şi revocabile, ci alegeri definitive şi irevocabile, care dau sens deplin existenţei. Vedem aceasta în viaţa noastră: orice experienţă frumoasă, care ne umple de fericire, am vrea să nu se mai termine. Dumnezeu ne-a creat în vederea “veşniciei”, a pus în inima fiecăruia dintre noi sămânţa pentru o viaţă care să realizeze ceva frumos şi mare. Aveţi curajul alegerilor definitive şi trăiţi-le cu fidelitate! Domnul va putea să vă cheme la căsătorie, la preoţie, la viaţa consacrată, la o dăruire particulară a propriilor voastre persoane: răspundeţi-i cu generozitate!

În dialogul cu tânărul, care poseda multe bogăţii, Isus indica bogăţia cea mai mare a vieţii: iubirea. A-l iubi pe Dumnezeu şi a-i iubi pe alţii cu toată fiinţa. Cuvântul iubire – o ştim – se pretează la diferite interpretări şi are diferite semnificaţii: noi avem nevoie de un Învăţător, Hristos, care să ne indice sensul cel mai autentic şi mai profund, care să ne conducă la izvorul iubirii şi al vieţii. Iubire este numele propriu al lui Dumnezeu. Apostolul Ioan ne aminteşte asta: “Dumnezeu este iubire“, şi adaugă că “nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său“. Şi “dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit, şi noi trebuie să ne iubim unul pe altul” (1 Io. 4,8.10-11). În întâlnirea cu Hristos şi în iubirea reciprocă experimentăm în noi aceeaşi viaţă a lui Dumnezeu, care rămâne în noi cu iubirea Sa perfectă, totală, veşnică (cfr. 1 Io. 4,12). Nu este nimic, deci, mai mare pentru om, o fiinţă muritoare şi limitată, decât a participa la viaţa de iubire a lui Dumnezeu. Astăzi trăim într-un context cultural care nu favorizează raporturile umane profunde şi dezinteresate, ci, dimpotrivă, induce deseori la închiderea în sine, la individualism, la a lăsa să prevaleze egoismul care este în om. Dar inima unui tânăr este prin natura sa sensibilă la iubirea adevărată. De aceea mă adresez cu mare încredere fiecăruia dintre voi şi vă spun: nu este uşor să faceţi din viaţa voastră ceva frumos şi măreţ; este provocator, dar cu Hristos totul este posibil!

În privirea lui Isus care îl fixează, aşa cum spune Evanghelia, cu iubire pe tânăr, surprindem toată dorinţa lui Dumnezeu de a sta cu noi, de a ne fi aproape. Este o dorinţă a lui Dumnezeu care doreşte “da”-ul nostru, iubirea noastră. Da, dragi tineri, Isus vrea să fie prietenul vostru, fratele vostru în viaţă, învăţătorul care vă indică calea de parcurs pentru a ajunge la fericire. El vă iubeşte pentru ceea ce sunteţi, în fragilitatea şi slăbiciunea voastră, pentru ca, atinşi de iubirea sa, să puteţi fi transformaţi. Trăiţi această întâlnire cu iubirea lui Hristos într-un puternic raport personal cu El; trăiţi-o în Biserică, înainte de toate în Sacramente. Trăiţi-o în Euharistie, în care se face prezent Sacrificiul său: cu adevărat El dăruieşte Trupul său şi Sângele său pentru noi, pentru a ispăşi păcatele omenirii, pentru ca să devenim un singur lucru cu El, pentru ca să învăţăm şi noi logica de a se dărui. Trăiţi-o în Spovedanie, unde, oferindu-ne iertarea sa, Isus ne primeşte cu toate limitele noastre pentru a ne da o inimă nouă, capabilă de a iubi precum El. Învăţaţi să fiţi familiari cu cuvântul lui Dumnezeu, să îl meditaţi, în special în lectio divina, lectura spirituală în Biblie. În sfârşit, să ştiţi să întâlniţi iubirea lui Hristos în mărturisirea iubirii Bisericii. Torino vă oferă, în istoria sa, exemple splendide: urmaţi-le trăind în mod concret gratuitatea slujirii. Totul în comunitatea eclezială trebuie să fie finalizat în a-i face pe oameni să atingă cu mâna infinita iubire a lui Dumnezeu.

Dragi prieteni, iubirea lui Hristos pentru tânărul din Evanghelie este aceeaşi pe care El o are faţă de fiecare dintre voi. Nu este o iubire limitată la trecut, nu este o iluzie, nu este rezervată pentru puţini. Voi veţi întâlni această iubire şi veţi experimenta toată fecunditatea ei dacă cu sinceritate îl veţi căuta pe Domnul şi dacă veţi trăi cu angajament participarea voastră la viaţa comunităţii creştine. Fiecare să se simtă “parte vie” a Bisericii, implicaţi în opera de evanghelizare, fără frică, într-un spirit de sinceră armonie cu fraţii în credinţă şi în comuniune cu Păstorii, ieşind dintr-o tendinţă individualistă în trăirea credinţei, pentru a respira profund frumuseţea de a face parte din marele mozaic al Bisericii lui Hristos.

În această seară nu pot să nu vă indic ca model un tânăr al oraşului vostru: fericitul Piergiorgio Frassati, în acest an împlinindu-se a douăzecea aniversare a beatificării lui. Existenţa sa a fost cuprinsă integral de harul şi de iubirea lui Dumnezeu şi a fost consumată, cu seninătate şi bucurie, în slujirea zeloasă a lui Hristos şi a fraţilor. Tânăr ca voi, a trăit cu mare angajament formarea sa creştină şi şi-a dat mărturia sa de credinţă, simplă şi eficace. Un tânăr fascinat de frumuseţea Evangheliei Fericirilor, care a experimentat întreaga bucurie de a fi prieten al lui Hristos, de a-l urma, de a se simţi într-un fel parte vie a Bisericii. Dragi tineri, aveţi curajul de a alege ceea ce este esenţial în viaţă! “A trăi şi nu a trăi de pe o zi pe alta” repeta fericitul Piergiorgio Frassati. Asemenea lui, descoperiţi că merită a te angaja pentru Dumnezeu şi cu Dumnezeu, a răspunde la chemarea Sa în alegerile fundamentale şi în cele cotidiane, chiar şi atunci când costă!

Itinerarul spiritual al fericitului Piergiorgio Frassati aminteşte că drumul ucenicilor lui Hristos cere curajul de a ieşi din sine, pentru a urma drumul Evangheliei. Acest drum exigent al spiritului voi îl trăiţi în parohii şi în alte realităţi ecleziale; îl trăiţi şi în pelerinajul Zilelor Mondiale ale Tineretului, întâlnire întotdeauna aşteptată. Ştiu că vă pregătiţi pentru următoarea mare adunare, care este programată la Madrid în august 2011. Doresc din inimă ca un astfel de eveniment extraordinar, la care sper să participaţi cât mai mulţi, să contribuie la creşterea în fiecare a entuziasmului şi a fidelităţii în a-l urma pe Hristos şi în a primi cu bucurie mesajul său, izvor de viaţă nouă. Tineri din Torino şi din Piemonte, fiţi mărturisitori ai lui Hristos în acest timp al nostru! Sfântul Giulgiu să fie într-un fel cu totul particular pentru voi o invitaţie la a imprima în spiritul vostru chipul iubirii lui Dumnezeu, pentru a fi voi înşivă, în ambientul vostru, cu cei de o vârstă cu voi, o expresie credibilă a chipului lui Hristos. Maria, pe care o veneraţi în Sanctuarele voastre mariane, şi Sfântul Ioan Bosco, Patronul tineretului, să vă ajute să îl urmaţi pe Hristos fără să vă obosiţi vreodată. Şi să vă însoţească întotdeauna rugăciunea mea şi Binecuvântarea mea, pe care v-o dau cu mare afecţiune. Vă mulţumesc pentru atenţia voastră.