Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresată tinerilor în Portul Valleta,
duminică, 18 aprilie 2010

Dragi tineri din Malta şi Gozo,
sunt foarte fericit să fiu cu noi!

Ce bucurie pentru mine să fiu cu voi astăzi pe pământul vostru. În acest semnificativ aniversar îi mulţumim lui Dumnezeu că l-a trimis pe Apostolul Pavel în aceste insule, care au fost printre primele care au primit Vestea cea Bună a Domnului Nostru Isus Hristos.

Îl salut cordial pe Arhiepiscopul Cremona şi pe Episcopul Grech căruia îi mulţumesc pentru cuvintele sale de curtoazie, şi pe toţi Episcopii, preoţii şi religioşii care sunt aici. În mod particular vă salut pe voi, tineri din Malta şi Gozo, şi vă mulţumesc pentru că mi-aţi vorbit de problemele care vă interesează cel mai mult. Apreciez dorinţa voastră de a căuta şi a găsi adevărul şi de a cunoaşte ce trebuie să faceţi pentru a ajunge la deplinătatea vieţii.

Sfântul Pavel, pe când era tânăr, a avut o experienţă care l-a schimbat pentru totdeauna. Aşa cum ştiţi, într-o vreme era duşman al Bisericii şi a făcut tot ce a putut ca să o distrugă. În timp ce călătorea către Damasc, cu intenţia de a elimina orice creştin pe care l-ar fi găsit, i-a apărut Domnul într-o viziune. O lumină orbitoare a strălucit în jurul lui şi el a auzit o voce care i-a spus: “de ce mă prigoneşti? … Eu sunt Isus, pe care tu îl prigoneşti” (Fapte 9,4-5). Pavel a fost complet copleşit de această întâlnire cu Domnul şi întreaga sa viaţă a fost transformată. A devenit un ucenic până la a fi un mare apostol şi misionar. Aici la Malta aveţi un motiv special de a aduce mulţumire pentru oboselile misionare ale lui Pavel, care a vestit Evanghelia în Mediterana.

Fiecare întâlnire personală cu Isus este o experienţă copleşitoare de iubire. Mai întâi, aşa cum Pavel însuşi admite, a “prigonit peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi a căutat să o distrugă” (cf. Gal. 1,13). Dar ura şi mânia exprimate în acele cuvinte au fost complet măturate de puterea iubirii lui Hristos. Pentru tot restul vieţii sale, Pavel a avut dorinţa arzătoare să ducă vestea acestei iubiri până la marginile pământului.

Poate vreunul dintre voi îmi va spune că Sfântul Pavel a fost deseori sever în scrierile sale. Cum pot să afirm că el a răspândit un mesaj de iubire? Răspunsul meu este acesta. Dumnezeu îl iubeşte pe fiecare dintre noi cu o profunzime pe care nici măcar nu putem să ne-o imaginăm. El ne cunoaşte în mod intim, cunoaşte toate capacităţile noastre şi toate greşelile. Deoarece ne iubeşte atât de mult, El doreşte să ne purifice de greşelile noastre şi să întărească virtuţile noastre astfel ca să putem avea o viaţă din belşug. Când ne recheamă pentru că ceva în vieţile noastre îi displace, nu ne refuză, dar ne cere să ne schimbăm şi să devenim mai perfecţi. Aceasta este ceea ce i-a cerut Sfântului Pavel pe calea Damascului. Dumnezeu nu îl refuză pe niciunul. Nici Biserica nu îl refuză pe vreunul. Totuşi, în marea sa iubire, Dumnezeu ne provoacă pe fiecare dintre noi să ne schimbăm şi să devenim mai perfecţi.

Sfântul Ioan ne spune că această iubire perfectă alungă frica (cf. 1 Io. 4,18). Şi de aceea vă spun tuturor “Nu vă fie frică!”. De câte ori ascultăm aceste cuvinte în Scripturi! Au fost adresate de către înger Mariei la Bunavestire, de Isus lui Petru, când l-a chemat să fie un ucenic, şi de către un înger lui Pavel în ziua de dinaintea naufragiului. Celor dintre voi care doresc să-l urmeze pe Hristos, ca şi cupluri căsătorite, părinţi, preoţi, călugări şi credincioşi laici care duc mesajul Evangheliei lumii, le spun: nu vă fie frică! Cu siguranţă veţi întâlni împotrivire faţă de mesajul Evanghelic. Cultura de astăzi, ca şi orice cultură, promovează idei şi valori care uneori sunt în contrast cu cele trăite şi predicate de către Domnul nostru Isus Hristos. Deseori sunt prezentate cu o mare putere de convingere, întărite de media şi de presiunea socială de către grupuri ostile credinţei creştine. Este uşor, când eşti tânăr şi impresionabil, să fii influenţat de cei de aceeaşi vârstă şi să accepţi idei şi valori care ştim că nu sunt ceea ce Domnul vrea cu adevărat de la noi. Iată de ce vă spun vouă: nu vă fie frică, ci bucuraţi-vă de iubirea Sa pentru voi; aveţi încredere în El, răspundeţi la invitaţia Sa de a fi ucenici, găsiţi hrană şi ajutor spiritual în sacramentele Bisericii.

Aici în Malta trăiţi într-o societate care este marcată de credinţă şi de valori creştine. Ar trebui să fiţi mândri că Ţara voastră apără copilul nenăscut, aşa cum promovează stabilitatea vieţii de familie spunând “nu” avortului şi divorţului. Vă îndemn să păstraţi această mărturie curajoasă pentru sfinţenie şi pentru centralitatea căsătoriei şi a vieţii familiale pentru o societate sănătoasă. În Malta şi în Gozo familiile ştiu cum să valorizeze şi să se îngrijească de membrii lor în vârstă şi infirmi, şi să primească copiii ca pe nişte daruri ale lui Dumnezeu. Alte naţiuni pot să înveţe din exemplul vostru creştin. În contextul societăţii europene, valorile evanghelice încă o dată devin o contra-cultură, aşa cum erau în timpul Sfântului Pavel.

În acest An Preoţesc, vă cer să fiţi deschişi la posibilitatea ca Domnul să poată să cheme pe unii dintre voi să se dăruiască în mod total slujirii poporului Său în preoţie şi în viaţa consacrată. Ţara voastră a dat mulţi şi excelenţi preoţi şi călugări bisericii. Fiţi inspiraţi de exemplul lor şi recunoaşteţi profunda bucurie care provine din dedicarea propriei vieţi vestirii mesajului de iubire al lui Dumnezeu pentru toţi, fără excepţie.

Am vorbit deja despre necesitatea de a avea grijă de cei mai tineri, de bătrâni şi de infirmi. Dar creştinul este chemat să ducă mesajul vindecător al Evangheliei tuturor. Dumnezeu iubeşte fiecare persoană în parte din această lume, mai mult El iubeşte fiecare persoană din orice epocă din istoria lumii. În moartea şi învierea lui Isus, făcută prezentă de fiecare dată când celebrăm Sfânta Liturghie, El oferă viaţa din belşug tuturor acestor persoane. Ca şi creştini suntem chemaţi să arătăm iubirea lui Dumnezeu care îi cuprinde pe toţi. Trebuie de aceea să îl ajutăm pe sărac, pe cel slab, pe cel emarginat; trebuie să avem o grijă deosebită pentru cei care sunt în dificultate, care suferă de depresie sau de anxietate; trebuie să avem grijă de cei cu handicap şi să facem tot ceea ce putem pentru a promova demnitatea lor şi calitatea vieţii; ar trebui să fim atenţi la nevoile imigranţilor şi a celor care solicită azil în ţara noastră; ar trebui să întindem mâna cu prietenie celor care cred sau nu cred. Aceasta este nobila vocaţie de iubire şi de slujire pe care noi toţi am primit-o. Lăsaţi ca aceasta să vă împingă să vă dedicaţi vieţile voastre în a-l urma pe Hristos. Nu vă fie frică să fiţi prieteni intimi ai lui Hristos.

Dragi tineri, în timp ce eu plec, doresc să ştiţi cât vă sunt de aproape şi că vă am în rugăciune, pe voi, pe rudele voastre şi pe prietenii voştri. Transmiteţi salutul meu tuturor tinerilor din Malta şi din Gozo.