Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea

adresat tinerilor de pe Esplanada Invalizilor

Paris, vineri, 12 septembrie 2008

Iubiţi tineri,

După celebrarea Vesperelor în Catedrala Notre-Dame, mă salutaţi cu entuziasm în această seară, dând astfel un caracter festiv şi foarte plăcut acestei întâlniri. Ea îmi aminteşte de întâlnirea de neuitat din luna iulie a acestui an de la Sydney, la care unii dintre voi au participat cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului. În această seară, doresc să vă vorbesc despre două teme profund legate între ele, care constituie o veritabilă comoară unde se pot afla şi inimile voastre (cf. Matei 6,21).

Prima se raportează la tema aleasă pentru Sydney. Este de asemenea cea a veghii voastre de rugăciune care va începe imediat. Este vorba despre un pasaj luat din Faptele Apostolilor, carte care este numită de unii pe bună dreptate Evanghelia Duhului Sfânt: “Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori” (Fapte 1,8). Domnul vă spune vouă acest lucru acum! Sydney i-a făcut pe mulţi tineri să redescopere importanţa Duhului Sfânt în viaţa creştinului. Duhul ne pune într-un raport intim cu Dumnezeu, la care se găseşte izvorul întregii bogăţii umane autentice. Voi toţi căutaţi să iubiţi şi să fiţi iubiţi! Spre Dumnezeu trebuie să vă întoarceţi pentru a învăţa să iubiţi şi pentru a avea forţa de a iubi. Duhul, care este Iubire, poate să deschidă inimile voastre pentru a primi darul iubirii autentice. Voi toţi căutaţi adevărul şi doriţi să trăiţi în adevăr! Acest adevăr este Cristos. El este singura Cale, unicul Adevăr, adevărata Viaţă. A-l urma pe Cristos înseamnă cu adevărat “a înainta în larg”, cum spun de mai multe ori Psalmii. Drumul Adevărului este în acelaşi timp unul şi multiplu, după diversele carisme ale fiecăruia, aşa după cum Adevărul este unul în acelaşi timp de o bogăţie inepuizabilă. Încredinţaţi-vă Duhului Sfânt pentru a-l descoperi pe Cristos. Duhul este călăuza necesară în rugăciune, sufletul speranţei noastre şi izvorul adevăratei bucurii.

Pentru a aprofunda aceste adevăruri de credinţă, vă încurajez să meditaţi la măreţia Sacramentului Confirmaţiunii pe care l-aţi primit şi care v-a introdus într-o viaţă de credinţă matură. Este important să înţelegeţi mai bine acest sacrament pentru a evalua calitatea şi profunzimea credinţei voastre şi pentru a o întări. Duhul Sfânt vă face să vă apropiaţi de Misterul lui Dumnezeu şi să înţelegeţi cine este Dumnezeu. Vă invită să vedeţi în aproapele vostru fratele pe care Dumnezeu vi l-a dat pentru a trăi în comuniune umană şi spirituală cu el, pentru a trăi aşadar în Biserică. Revelându-vă cine este Cristos, mort şi înviat pentru noi, vă îndeamnă să daţi mărturie despre El. Sunteţi la vârsta generozităţii. Este important să le vorbiţi despre Cristos celor din jurul vostru, familiilor şi prietenilor voştri, la locurile voastre de studiu, de muncă sau de relaxare. Nu vă temeţi! Aveţi “curajul de a trăi Evanghelia şi îndrăzneala de a o proclama” (Mesaj către Tinerii din Lume, 20 iulie 2007). Pentru aceasta vă încurajez să găsiţi cuvintele potrivite pentru a-l vesti pe Dumnezeu în mediul vostru, bazându-vă mărturia pe forţa Duhului cerută în rugăciune. Duceţi Vestea cea Bună tinerilor de vârsta voastră şi de asemenea şi celorlalţi. Ei ştiu ce înseamnă să ai momente dificile în relaţii, cunosc grija şi nesiguranţa în ceea ce priveşte munca şi studiile. Se confruntă cu suferinţe dar trăiesc şi momente unice de bucurie. Daţi mărturie despre Dumnezeu, deoarece, ca şi tineri, faceţi pe deplin parte din comunitatea catolică în virtutea botezului vostru şi a mărturisirii comune de credinţă (cf. Efeseni 4, 5). Doresc să vă spun că Biserica are încredere în voi!

În acest an dedicat Sfântului Paul, doresc să vă încredinţez o a doua comoară, care a fost în centrul vieţii acestui fascinant Apostol. Este vorba despre misterul Crucii. Duminică, la Lourdes, voi celebra sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci împreună cu nenumăraţi pelerini. Mulţi dintre voi purtaţi la gât un lănţişor cu cruce. Şi eu port una şi la fel fiecare Episcop. Nu este o simplă decoraţiune sau o bijuterie. Este preţiosul simbol al credinţei noastre, semnul vizibil şi material ce spune că îi aparţinem lui Cristos. Sfântul Paul vorbeşte clar despre Cruce la începutul primei sale Scrisori către Corinteni. În Corint trăia o comunitate agitată şi tulburată, expusă la influenţele corupătoare ale culturii timpului. Acele pericole sunt similare cu cele pe care le cunoaştem noi astăzi. Voi menţiona doar următoarele exemple: certurile şi conflictele din sânul comunităţii credincioşilor, seducţia exercitată de pseudo-doctrinele religioase şi filozofice, credinţa superficială şi morala libertină. Sfântul Paul îşi începe scrisoarea cu următoarele cuvinte: “Cuvântul Crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1Corinteni 1,18). Apoi Apostolul arată contrastul clar dintre înţelepciune şi nebunie, după modul de a gândi al lui Dumnezeu şi după cel al nostru. El vorbeşte despre acest contrast în timp ce evocă înfiinţarea Bisericii din Corint şi în legătură cu propria sa predicare. Încheie subliniind frumuseţea înţelepciunii lui Dumnezeu, pe care Cristos şi, pe urmele Lui, Apostolii, au venit să o împartă lumii şi creştinilor. Această înţelepciune, misterioasă şi ascunsă (cf. 1Corinteni 2,7), ne-a fost revelată de Duhul, deoarece “omul numai cu firea lui nu acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate cunoaşte pentru că acestea trebuie să fie judecate în mod spiritual” (1Corinteni 2,14).

Duhul deschide inteligenţa umană spre noi orizonturi care o transcend şi care îi permit să înţeleagă faptul că singura adevărată înţelepciune se găseşte în măreţia lui Cristos. Pentru creştini, Crucea semnifică înţelepciunea lui Dumnezeu şi iubirea Sa infinită revelată în darul mântuitor al lui Cristos, mort şi înviat pentru viaţa lumii, în particular pentru viaţa fiecăruia dintre voi. Fie ca această descoperire a unui Dumnezeu care s-a făcut om din iubire – această uimitoare descoperire să vă conducă la a respecta şi venera Crucea! Nu este doar simbolul vieţii voastre în Dumnezeu şi al mântuirii voastre, ci şi – după cum veţi înţelegere – martorul tăcut al suferinţei umane şi în acelaşi timp expresia unică şi nepreţuită a tuturor speranţelor noastre. Iubiţi tineri, ştiu că venerarea Crucii poate uneori să aducă asupra noastră batjocură sau chiar persecuţie. Crucea într-un anumit sens pare a ameninţa siguranţa noastră umană, dar mai presus de toate ea proclamă harul lui Dumnezeu şi ne confirmă mântuirea. În această seară vă încredinţez Crucea lui Cristos. Duhul Sfânt vă va face să înţelegeţi misterele de iubire şi veţi exclama atunci cu Sfântul Paul: “departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume” (Galateni 6,14). Paul a înţeles cuvântul lui Isus – aparent paradoxal – potrivit căruia doar dând (“pierzând”) propria viaţă o putem câştiga (cf. Marcu 8,35; Ioan 12,24), şi a conchis de aici că Crucea exprimă legea fundamentală a iubirii şi este formula perfectă pentru viaţa adevărată. Fie ca aprofundarea misterului Crucii să îi facă pe unii dintre voi să descopere chemarea de a-i sluji total lui Cristos în preoţie şi în viaţa consacrată!

Ne pregătim să începem veghea de rugăciune pentru care v-aţi adunat aici în această seară. Ţineţi minte cele două comori pe care Papa vi le-a prezentat în această seară: Duhul Sfânt şi Crucea! Încheind, doresc să vă spun încă o dată că am încredere în voi, dragi tineri, şi că vă doresc să experimentaţi, astăzi şi în viitor, stima şi afecţiunea întregii Biserici! Acum vedem aici Biserica vie… Dumnezeu să fie alături de voi în fiecare zi şi să vă binecuvânteze pe voi, familiile voastre şi prietenii voştri. Vă dau cu bucurie binecuvântarea mea apostolică vouă şi tuturor tinerilor francezi!

Vă mulţumesc pentru credinţa voastră şi vă doresc o veghe de rugăciune rodnică!