Discursul Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea
adresat personalului Organizaţiei Naţiunilor Unite
New York, 18 aprilie 2008

Doamnelor şi domnilor,

Aici, într-un mic spaţiu în mijlocul oraşului agitat New York, este plasată o organizaţie cu o misiune vastă cum este lumea de a promova pacea şi dreptatea. Îmi vine în minte un contrast analog în ce priveşte ordinea de mărime între statul Cetăţii Vaticanului şi lume, în care Biserica exercită misiunea sa universală şi apostolatul său. Artiştii din secolul al XVI-lea care au pictat hărţile geografice pe pereţii Palatului Apostolic au amintit papilor extinderea vastă a lumii cunoscute. În acele fresce era oferit succesorilor lui Petru un semn tangibil al imensei raze de acţiune a misiunii Bisericii într-un timp în care descoperirea Lumii Noi deschidea orizonturi neprevăzute. Aici, în acest palat de sticlă, arta în expoziţie are modul său propriu de a vă reaminti responsabilităţile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Vedem imagini ale efectelor războiului şi sărăciei, ne este amintită datoria de a ne angaja pentru o lume mai bună şi simţim bucurie pentru multiplicitatea şi exuberanţa genuină a culturii umane, manifestată în această vastă gamă de popoare şi naţiuni adunate sub protecţia comunităţii internaţionale.

Cu ocazia vizitei mele, doresc să aduc omagiu contribuţiei incalculabile dată de personalul administrativ şi de atâţia angajaţi ai Naţiunilor Unite, care îşi desfăşoară îndatoririle lor în fiecare zi cu aşa mare dăruire şi profesionalitate – aici la New York, în alte centre ale ONU şi în misiuni particulare în toată lumea. Vouă şi celor care v-au precedat aş vrea să exprim aprecierea mea personală şi cea a întregii Biserici. Amintim în special pe atâţia civili şi păzitori ai păcii care şi-au sacrificat viaţa pe câmp pentru binele popoarelor pe care le slujesc – patruzeci şi doi numai în anul 2007. Amintim şi marea mulţime a celor care-şi dedică viaţa muncilor care nu sunt niciodată suficient recunoscute, desfăşurate adesea în condiţii dificile. Vouă tuturor – traducători, secretari, personal administrativ de orice fel, echipe de întreţinere şi de siguranţă, lucrători pentru dezvoltare, păzitori ai păcii şi atâţia alţii – mulţumirea mea cea mai sinceră. Munca desfăşurată de voi face ca organizaţia să fie în măsură să caute încontinuu noi căi pentru a ajunge la scopurile pentru care a fost întemeiată.

Despre Naţiunile Unite se vorbeşte adesea ca de “familia naţiunilor”. La fel, s-ar putea descrie sediul central aici la New York ca o vatră domestică, un loc de bun venit şi de grijă pentru binele membrilor familiei pretutindeni. Este un loc excelent, în care să se promoveze creşterea înţelegerii reciproce şi a colaborării dintre popoare. Pe bună dreptate, staff-ul Naţiunilor Unite este ales dintr-o vastă gamă de culturi şi naţionalităţi. Personalul constituie aici un microcosmos al întregii lumi, în care fiecare persoană aduce o contribuţie indispensabilă din punctul de vedere al patrimoniului său cultural şi religios. Idealurile care i-au inspirat pe fondatorii acestei instituţii trebuie să se exprime, aici şi în fiecare din misiunile organizaţiei, în respectul şi acceptarea reciprocă, care sunt semnele distinctive ale unei familii prospere.

În dezbaterile interne ale Naţiunilor Unite este dată o importanţă crescândă “responsabilităţii de a proteja”. De fapt, aceasta începe să fie recunoscută ca baza morală pentru dreptul unui guvern de a exercita autoritatea. Este şi o caracteristică care prin natură aparţine familiei, unde membrii cei mai puternici se îngrijesc de cei mai slabi. Această organizaţie, supraveghind în ce măsură guvernele corespund responsabilităţii lor de a proteja pe cetăţenii lor, exercită o slujire importantă în numele comunităţii internaţionale. La nivelul de zi de zi, sunteţi voi cei care, prin consideraţia pe care o demonstraţi unii faţă de alţii la locul de muncă şi prin grija voastră faţă de multele popoare ale căror necesităţi şi aspiraţii le slujiţi prin tot ceea ce faceţi, puneţi temeliile pe care se construieşte această muncă.

Biserica Catolică, prin intermediul activităţii internaţionale a Sfântului Scaun şi prin nenumăratele iniţiative ale catolicilor laici, ale Bisericilor locale şi comunităţilor călugăreşti, vă garantează sprijinul său pentru munca voastră. Vă asigur o amintire specială pentru voi şi pentru rudele voastre în rugăciunile mele. Fie ca Dumnezeu atotputernicul să vă binecuvânteze mereu şi să vă întărească cu harul său şi pacea sa, pentru ca, prin atenţia pe care o oferiţi întregii familii umane, să puteţi continua să-i slujiţi lui.