Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat Patriarhului ecumenic Bartolomeu I
venit la Roma pentru deschiderea Anului Paulin
sâmbătă, 28 iunie 2008

Sanctitate, cu profundă şi sinceră bucurie vă salut pe dumneavoastră şi grupul distins care vă însoţeşte şi îmi este plăcut să fac asta cu aceste cuvinte luate din a doua Scrisoare a sfântului Petru: “Celor care au primit o credinţă tot aşa de preţioasă ca a noastră prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Isus Cristos, har vouă şi pace din belşug, prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!” (1,1-2). Celebrarea sfinţilor Petru şi Paul, patroni ai Bisericii Romei, ca şi aceea a sfântului Andrei, patron al Bisericii Constantinopolului, ne oferă anual posibilitatea unui schimb de vizite, care sunt mereu ocazii importante pentru fraterne conversaţii şi comune momente de rugăciune. Astfel creşte cunoaşterea personală reciprocă; se armonizează iniţiativele şi creşte speranţa, care ne animă pe toţi, de a putea ajunge curând la unitatea deplină, ascultând de mandatul Domnului.

Anul acesta, aici la Roma, la sărbătoarea patronală se adaugă circumstanţa fericită a inaugurării Anului Paulin, pe care am voit să-l stabilesc pentru a comemora al doilea mileniu al naşterii sfântului Paul, cu intenţia de a promova o reflecţie tot mai aprofundată asupra moştenirii teologice şi spirituale lăsată Bisericii de Apostolul neamurilor, cu vasta şi profunda sa operă de evanghelizare. Am aflat cu plăcere că şi Sanctitatea Voastră a stabilit un An Paulin. Această fericită coincidenţă scoate în evidenţă rădăcinile vocaţiei noastre creştine comune şi sintonia semnificativă, pe care o trăim, de sentimente şi de angajamente pastorale. Pentru această îi mulţumesc Domnului Isus Cristos, care cu puterea Duhului său conduce paşii noştri spre unitate.

Sfântul Paul ne aminteşte că deplina comuniune între toţi creştinii îşi are fundamentul într-un “singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” (Ef 4,5). Credinţa comună, unicul Botez spre iertarea păcatelor şi ascultarea faţă de unicul Domn şi Mântuitor, să poată de aceea să se exprime cât mai curând în mod deplin în dimensiunea comunitară şi eclezială. “Un singur trup şi un singur Duh”, afirmă Apostolul neamurilor, şi adaugă: “după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă” (Ef 4,4). În afară de asta, sfântul Paul ne indică o cale sigură pentru a menţine unitatea şi, în cazul dezbinării, pentru a o reface. Decretul despre Ecumenism al Conciliului al II-lea din Vatican a reluat indicaţia paulină şi o repropune în contextul angajării ecumenice, făcând referinţă la cuvintele dense şi mereu actuale din Scrisoarea către Efeseni: “Aşadar, vă îndemn, eu, prizonierul în Domnul, să vă comportaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, străduindu-vă să menţineţi unitatea Duhului în legătura păcii” (4,1-3).

Creştinilor din Corint, în mijlocul cărora apăruseră disensiuni, sfântul Paul nu se teme să le adreseze o chemare puternică pentru ca să fie unanimi în vorbire, să dispară dezbinările dintre ei şi să cultive o perfectă unire de gândire şi de intenţii (cf. 1Cor 1,10). În lumea noastră, în care se consolidează fenomenul globalizării, dar continuă cu toate acestea să persiste dezbinări şi conflicte, omul simte o nevoie crescândă de certitudini şi de pace. Însă, în acelaşi timp, el este rătăcit şi aproape sedus de o anumită cultură hedonistă şi relativistă, care pune la îndoială însăşi existenţa adevărului. În această privinţă, indicaţiile Apostolului sunt deosebit de potrivite pentru a încuraja eforturile menite pentru căutarea unităţii depline între creştini, atât de necesară pentru a oferi oamenilor din al treilea mileniu o mărturie tot mai luminoasă despre Cristos, Cale, Adevăr şi Viaţă. Numai în Cristos şi în Evanghelia sa omenirea poate găsi răspuns la aşteptările sale cele mai intime.

Fie ca Anul Paulin, care a început în mod solemn, să ajute poporul creştin ca să reînnoiască angajarea ecumenică şi să se intensifice iniţiativele comune pe drumul către comuniunea între toţi discipolii lui Cristos. Prezenţa dumneavoastră aici, astăzi, este desigur un semn încurajator al acestui drum. Pentru aceasta vă exprim încă o dată vouă tuturor bucuria mea, în timp ce împreună înălţăm către Domnul rugăciunea noastră recunoscătoare.