Discursul Papei Benedict al XVI-lea
la audienţa acordată comunităţii
Colegiului Capranica din Roma
vineri, 20 ianuarie 2012

Domnule Cardinal,
Excelenţă,
Dragi fraţi!

Este întotdeauna un motiv de bucurie pentru mine să mă întâlnesc cu Comunitatea Colegiului Capranica, care de peste cinci sute de ani constituie unul din Seminariile Diecezei de Roma. Vă salut pe toţi cu afecţiune, în mod particular pe Eminenţa Sa Cardinalul Martin şi pe rector, Mons. Ermenegildo Manicardi. Şi îi mulţumesc Eminenţei Sale pentru cuvintele amabile pe care mi le-a adresat. Cu ocazia aniversării Sfintei Agneza, Patroana Colegiului, aş dori să vă ofer câteva reflecţii care mi-au fost sugerate tocmai de figura ei.

Sfânta Agneza este una dintre faimoasele tinere romane, care au ilustrat frumuseţea genuină a credinţei în Cristos şi a prieteniei cu El. Dubla ei calitate de fecioară şi de martiră ne aminteşte de totalitatea dimensiunilor sfinţeniei. Este vorba de o sfinţenie completă, care vă este cerută şi vouă de credinţa creştină şi de vocaţia specială la preoţie, la care Domnul v-a chemat şi vă leagă de El. Martiriul – pentru Sfânta Agneza – se referă la generoasa şi libera acceptare de a-şi cheltui propria viaţă, tânără, în totalitate şi fără rezerve, pentru ca Evanghelia să fie vestită ca un adevăr şi o frumuseţe ce luminează existenţa. În martiriul Agnezei, primit cu curaj în Circul lui Domiţian, străluceşte pentru totdeauna frumuseţea de a aparţine lui Cristos fără ezitări, încredinţându-se Lui. Şi astăzi, pentru oricine trece prin Piaţa Navona, efigia sfintei din înălţimea faţadei bisericii Sfânta Agneza din Agone, aminteşte că acest oraş al nostru se bazează şi pe prietenia cu Cristos şi mărturisirea Evangheliei Sale de către numeroşi fii şi fiice romane. Generoasa lor dăruire pentru El şi pentru binele fraţilor este o componentă primară a fizionomiei spirituale a Romei.

În martiriu, Agneza sigilează şi celălalt element decisiv al vieţii ei, fecioria pentru Cristos şi pentru Biserică. Darul total al martiriului este pregătit, într-adevăr, de alegerea conştientă, liberă şi matură, a fecioriei, mărturie a voinţei de a fi în întregime a lui Cristos. Dacă martiriul este un act eroic final, fecioria este rodul unei prietenii prelungite cu Isus, maturizate în ascultarea constantă a Cuvântului Său, în dialogul rugăciunii, în întâlnirea euharistică. Agneza, încă de tânără, a învăţat că a fi ucenic al Domnului înseamnă a-l iubi punând în joc întreaga existenţă. Această dublă calitate – fecioară şi martiră – spune reflecţiei noastre că un martor credibil al credinţei trebuie să fie o persoană care trăieşte pentru Cristos, cu Cristos şi în Cristos, transformând propria viaţă după cerinţele cele mai înalte ale gratuităţii.

Şi formarea preotului cere integralitate, exhaustivitate, exerciţiu ascetic, constanţă şi fidelitate eroică, în toate aspectele care o constituie; la bază trebuie să fie o viaţă spirituală solidă însufleţită de o relaţie intensă cu Dumnezeu la nivel personal şi comunitar, cu o grijă deosebită pentru celebrările liturgice şi participarea la Sacramente. Viaţa sacerdotală cere o dorinţă tot mai mare de sfinţenie, un sensus Ecclesiae – simţ al Bisericii – clar şi o deschidere spre frăţietate fără excluderi şi parţialităţi. Din drumul de sfinţenie al preotului face parte şi alegerea lui de a-şi dezvolta, cu ajutorul lui Dumnezeu, propria inteligenţă şi propriul angajament, o adevărată şi solidă cultură personală, rod al unui studiu pasionat şi constant. Credinţa are o dimensiune raţională şi intelectuală, care este esenţială pentru ea. Pentru un seminarist şi pentru un tânăr preot care încă se mai luptă cu studiul academic, este vorba de a asimila acea sinteză dintre credinţă şi raţiune care este proprie Creştinismului. Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut trup şi preotul, adevărat preot al Cuvântului Întrupat, trebuie să devină tot mai mult transparenţă, luminoasă şi profundă, a Cuvântului veşnic care ne este dăruit.

Cel care este matur şi în această formare a sa culturală globală poate să fie un educator şi un animator mai eficace al acelei adoraţii “în Spirit şi adevăr” despre care Isus îi vorbeşte samarinencei (cf. In 4,23). O astfel de adoraţie, care se formează în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi în puterea Spiritului Sfânt, este chemată să devină, mai ales în Liturghie, “rationabile obsequium – ascultarea raţională”, despre care vorbeşte Apostolul Pavel, un cult în care omul însuşi în totalitatea sa de fiinţă dotată cu raţiune, devine adoraţie, preamărire a Dumnezeului viu, şi la care se poate ajunge nu conformându-se la această lume, ci lăsându-se transformat de Cristos, reînnoind modul de a gândi, pentru a putea deosebi care este voinţa lui Dumnezeu, ceea ce este bun, plăcut lui şi desăvârşit (cf. Rom 12,1-2).

Dragi Alumni ai Colegiului Capranica, angajamentul vostru pe drumul sfinţeniei, şi cu o solidă formare culturală, corespunde intenţiei originare a acestei Instituţii, fondată cu 555 de ani înainte de către Cardinalul Domenico Capranica. Să aveţi întotdeauna un profund sens al istoriei şi a tradiţiei Bisericii! Faptul de a fi la Roma este un dar care trebuie să vă facă în mod deosebit sensibili la profunzimea tradiţiei catolice. Voi o atingeţi cu mâna deja în istoria clădirii care vă găzduieşte. Mai mult, voi trăiţi aceşti ani de formare într-o apropiere specială de Succesorul lui Petru: aceasta vă permite să percepeţi cu o deosebită claritate dimensiunile universale ale Bisericii şi dorinţa ca Evanghelia să ajungă la toate popoarele. Aici aveţi posibilitatea de a vă deschide orizonturile cu experienţe ale internaţionalităţii; aici, mai ales, respiraţi catolicitatea. Profitaţi de ceea ce vă este oferit, pentru viitoarea slujire a Diecezei de Roma sau a Diecezelor de unde proveniţi! Din prietenia care izvorăşte din a trăi împreună învăţaţi să cunoaşteţi situaţiile diferite ale popoarelor şi ale Bisericilor în lume şi să vă formaţi în viziunea catolică. Pregătiţi-vă să fiţi aproape fiecărui om pe care îl întâlniţi, nepermiţând ca vreo cultură să poată să fie o barieră Cuvântului vieţii ai cărui vestitori sunteţi şi cu viaţa voastră.

Dragi prieteni, Biserica aşteaptă mult de la tinerii preoţi în lucrarea de evanghelizare şi de nouă evanghelizare. Vă încurajez ca în osteneala de zi cu zi, înrădăcinaţi în frumuseţea tradiţiei autentice, uniţi profund cu Cristos, să fiţi capabili de a-l duce în comunităţile voastre cu adevăr şi bucurie. Cu mijlocirea Fecioarei şi Martirei Agneza, şi a Mariei Preasfinte, Steaua evanghelizării, angajamentul vostru de astăzi să vă fie de folos fecundităţii ministerului vostru. Din inimă vă dau vouă şi celor dragi ai voştri binecuvântarea apostolică. Mulţumesc.