Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat voluntarilor la Ziua Mondială a Tineretului
Madrid, duminică, 21 august 2011

Dragi voluntari,

Încheind această de neuitat Zi Mondială a Tineretului, am dorit să mă opresc aici, înainte de a mă întoarce la Roma, pentru a vă mulţumi mult pentru slujirea voastră preţioasă. Este o obligaţie de dreptate şi o necesitate a inimii. Obligaţie de dreptate pentru că, graţie colaborării voastre, tinerii pelerini au putut să aibă o cordială primire şi un ajutor în toate necesităţile lor. Cu slujirea voastră aţi dat Zilei Mondiale a Tineretului chipul amabilităţii, simpatiei şi grijii faţă de alţii.

Recunoştinţa mea este şi o necesitate a inimii pentru că nu numai că aţi fost atenţi faţă de pelerini, ci şi faţă de Papa, faţă de mine. În toate momentele la care am participat voi eraţi acolo: unii vizibil, alţii în planul al doilea, făcând posibilă ordinea cerută pentru ca totul să iasă bine. Nu pot să uit nici efortul pregătirii din aceste zile. Câte sacrificii, câtă iubire! Toţi, fiecare cum ştia şi putea, moment după moment, aţi ţesut cu munca şi rugăciunea voastră minunatul tablou multicolor al acestei Zile. Mulţumesc pentru dedicarea voastră! Vă sunt recunoscător pentru acest profund gest de iubire.

Mulţi dintre voi au trebuit să renunţa să ia parte în mod direct la diferitele momente pentru că erau ocupaţi cu alte îndatoriri de organizare. Totuşi această renunţare a fost un mod foarte frumos şi evanghelic de a participa la această Zi: acela al atenţiei faţă de alţii despre care vorbeşte Isus. Într-un fel aţi realizat cuvântul Domnului: “Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel din urmă şi slujitorul tuturor” (Mc 9,35).

Sunt sigur că această experienţă ca voluntari v-a îmbogăţit pe toţi în viaţa voastră creştină, care este în mod fundamental o slujire de iubire. Domnul va transforma oboseala voastră acumulată, preocupările şi greutatea multor momente în roade de virtuţi creştine: răbdare, blândeţe, bucurie în dăruire pentru alţii, disponibilitate de a împlini voinţa lui Dumnezeu. A iubi înseamnă a sluji şi slujirea măreşte iubirea. Cred că acesta este unul din roadele cele mai frumoase ale contribuţiei voastre la Ziua Mondială a Tineretului. Însă acest rod nu-l adunaţi numai voi, ci Biserica întreagă care, ca mister de comuniune, se îmbogăţeşte cu aportul fiecăruia dintre membrii săi.

Întorcându-vă acum la viaţa voastră obişnuită, vă încurajez să păstraţi în inima voastră această experienţă fericită şi să creşteţi în fiecare zi mai mult în dăruirea de voi înşivă lui Dumnezeu şi oamenilor. Este posibil ca în mulţi dintre voi să se fi manifestat timidă sau cu forţă o întrebare foarte simplă: Ce vrea Dumnezeu de la mine? Care este planul său cu privire la viaţa mea? Cristos mă cheamă să-l urmez mai îndeaproape? Nu aş putea să-mi trăiesc toată viaţa în misiunea de a vesti lumii măreţia iubirii sale prin preoţie, viaţa consacrată sau căsătorie? Dacă a apărut această nelinişte lăsaţi-vă conduşi de Domnul şi oferiţi-vă voluntar pentru slujirea Celui care “nu a venit să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Mc 10,45). Viaţa voastră va ajunge la o plinătate nebănuită. Poate că vreunul se gândeşte: Papa a venit să ne mulţumească şi acum ne cere. Da, aşa este. Aceasta este misiunea Papei, Urmaş al lui Petru. Şi nu uitaţi că Petru, în prima sa scrisoare, le aminteşte creştinilor de preţul cu care au fost răscumpăraţi: cel al sângelui lui Cristos (cf. 1Pt 1,18-19). Cel care îşi evaluează viaţa sa din această perspectivă ştie că la iubirea lui Cristos se poate răspunde numai cu iubire şi acest lucru e ceea ce vă cere Papa în acest rămas bun: ca să răspundeţi cu iubire Celui care din iubire s-a dăruit pentru voi. Încă o dată mulţumesc şi Dumnezeu să fie mereu cu voi.