Declaraţia comună a Papei Benedict al XVI-lea
şi a Patriarhului ecumenic Bartolomeu I
joi, 30 noiembrie 2006

“Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea!” (Psalmul 117,24)

Această întâlnire fraternă care ne aduce împreună, Papa Benedict al XVI-lea al Romei şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu I, este lucrarea lui Dumnezeu şi, într-un anume sens, darul Său. Îi mulţumim Autorului a tot ceea ce este bun, care ne permite încă o dată, în rugăciune şi în dialog, să ne exprimăm bucuria pe care o simţim ca fraţi şi să ne reînnoim angajamentul pe drumul spre deplina comuniune. Acest angajament vine din voia Domnului şi din responsabilitatea noastră de Păstori în Biserica lui Cristos. Fie ca întâlnirea noastră să fie un semn şi o încurajare pentru noi pentru a împărtăşi aceleaşi sentimente şi aceeaşi atitudine de fraternitate, cooperare şi comuniune în iubire şi adevăr. Duhul Sfânt ne va ajuta să pregătim marea zi a refacerii unităţii depline, când şi cum o va dori Dumnezeu. Atunci vom putea cu adevărat să ne bucurăm şi să exultăm.

1. Am evocat cu recunoştinţă întâlnirile venerabililor noştri predecesori, binecuvântaţi de Domnul, care au arătat lumii nevoia urgentă de unitate şi care au trasat căi sigure pentru a ajunge la ea, prin dialog, rugăciune şi viaţa eclezială cotidiană. Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Athenagoras I au mers ca pelerini la Ierusalim, la chiar locul unde Isus Cristos a murit şi a înviat pentru mântuirea lumii, şi s-au întâlnit din nou, aici în Fanar şi la Roma. Ne-au lăsat o declaraţie comună care îşi păstrează şi astăzi întreaga valoare; ea subliniază faptul că adevăratul dialog în iubire trebuie să susţină şi să inspire toate relaţiile dintre persoane şi dintre Biserici, că acesta “trebuie să îşi aibă rădăcina într-o fidelitate totală faţă de unicul Domn Isus Cristos şi în respectul reciproc pentru propriile lor tradiţii” (Tomos Agapis, 195). Nu am uitat nici de vizitele reciproce ale Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea şi ale Sanctităţii Sale Dimitrios I. În timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, prima sa vizită ecumenică, a fost anunţată crearea Comisiei Mixte pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe. Aceasta a adus împreună Bisericile noastre în scopul declarat al restabilirii comuniunii depline.

În ceea ce priveşte relaţiile dintre Biserica Romei şi Biserica Constantinopolului, nu putem să nu amintim de solemnul act eclezial al ştergerii memoriei vechilor anateme care timp de secole au avut un efect negativ asupra Bisericilor noastre. Nu am extras încă din acest act toate consecinţele pozitive care pot să decurgă din el în progresul nostru spre unitatea deplină, la care Comisia Mixtă este chemată să îşi aducă o contribuţie importantă. Ne îndemnăm credincioşii să ia parte activă la acest proces, prin rugăciune şi prin gesturi semnificative.

2. Cu ocazia sesiunii plenare a Comisiei Mixte de Dialog Teologic, desfăşurată recent la Belgrad datorită ospitalităţii generoase a Bisericii Ortodoxe Sârbe, ne-am exprimat profunda bucurie pentru reluarea dialogului teologic. Acesta a fost întrerupt pentru câţiva ani din cauza unor dificultăţi, dar acum Comisia a putut să lucreze din nou într-un spirit de prietenie şi cooperare. Tratând tema “Sinodalităţii şi autorităţii în Biserică”, la nivel local, regional şi universal, Comisia a intrat într-o etapă de studiu asupra consecinţelor ecleziologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii. Aceasta ne va permite să dezbatem unele dintre principalele probleme rămase încă nerezolvate. Suntem hotărâţi să oferim sprijin permanent, ca şi în trecut, lucrării încredinţate acestei Comisii şi îi însoţim pe membrii ei cu rugăciunile noastre.

3. Ca Păstori, am reflectat înainte de toate asupra misiunii de proclamare a Evangheliei în lumea de astăzi. Această misiune, “Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile” (Matei 28,19), este astăzi mai actuală şi mai necesară ca niciodată, chiar şi în ţările în mod tradiţional creştine. Mai mult, nu putem să ignorăm creşterea secularizării, a relativismului, chiar şi a nihilismului, în special în lumea occidentală. Toate acestea solicită o înnoită şi puternică proclamare a Evangheliei, adaptată la culturile timpului nostru. Tradiţiile noastre reprezintă pentru noi un patrimoniu care trebuie în mod continuu împărtăşit, propus şi reinterpretat. De aceea trebuie să întărim cooperarea dintre noi şi mărturia noastră comună în faţa lumii.

4. Am evaluat ca pozitiv procesul care a condus la formarea Uniunii Europene. Cei angajaţi în acest mare proiect trebuie să ia în considerare toate aspectele care afectează drepturile inalienabile ale persoanei umane, în special libertatea religioasă, martor şi garant al respectului pentru toate celelalte libertăţi. În fiecare pas făcut spre unificare, minorităţile trebuie protejate, cu tradiţiile lor culturale şi cu trăsăturile distinctive ale religiilor lor. În Europa, rămânând deschişi faţă de alte religii şi faţă de contribuţiilor lor culturale, trebuie să ne unim eforturile pentru a conserva rădăcinile, tradiţiile şi valorile creştine, pentru a asigura respectul pentru istorie şi pentru a contribui astfel la cultura europeană a viitorului şi la calitatea relaţiilor umane la fiecare nivel. În acest context, cum am putea să nu evocăm străvechile mărturii şi moştenirea creştină ilustră a pământului pe care are loc întâlnirea noastră, începând cu ceea ce Faptele Apostolilor ne spun despre figura Sfântului Paul, Apostolul Neamurilor? Pe acest pământ s-au întâlnit mesajul Evangheliei cu tradiţia culturală străveche. Această legătură, care a contribuit atât de mult la moştenirea creştină pe care o avem în comun, rămâne actuală şi va aduce mai multe roade în viitor pentru evanghelizare şi pentru unitatea noastră.

5. Preocuparea noastră se extinde la acele părţi ale lumii de astăzi unde trăiesc creştini şi la dificultăţile cu care se confruntă ei, în special sărăcia, războiul şi terorismul, dar în aceeaşi măsură la diferitele forme de exploatare a săracilor, migranţilor, femeilor şi copiilor. Suntem chemaţi să lucrăm împreună la promovarea respectului pentru drepturile fiecărei fiinţe umane, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi la încurajarea dezvoltării economice, sociale şi culturale. Tradiţiile noastre teologice şi etice pot să ofere o temelie solidă pentru o abordare unitară în predicare şi în acţiune. Mai presus de toate, dorim să afirmăm că uciderea de oameni nevinovaţi în numele lui Dumnezeu reprezintă o ofensă la adresa Lui şi la adresa demnităţii umane. Trebuie cu toţii să ne angajăm în slujirea înnoită a omenirii şi în apărarea vieţii umane, a fiecărei vieţi umane.

Avem profund în inimă cauza păcii din Orientul Mijlociu, unde Domnul nostru a trăit, a suferit, a murit şi a înviat, şi unde trăiesc de secole numeroşi fraţi ai noştri creştini. Sperăm cu ardoare că va fi restabilită pacea în acea regiune, că va fi întărită convieţuirea respectuoasă între diferitele popoare care locuiesc acolo, între Biserici şi între diferitele religii care se găsesc acolo. În acest scop, încurajăm stabilirea unor relaţii mai strânse între creştini, şi a unui autentic şi onest dialog interreligios, în vederea combaterii oricărei forme de violenţă şi discriminare.

6. În prezent, în faţa marilor ameninţări asupra mediului înconjurător, dorim să ne exprimăm îngrijorarea vizavi de consecinţele negative pentru omenire şi pentru întreaga creaţie care pot rezulta din progresul economic şi tehnologic care nu îşi cunoaşte limitele. Ca lideri religioşi, considerăm că este una dintre datoriile noastre să încurajăm şi să sprijinim toate eforturile făcute pentru a proteja creaţia lui Dumnezeu şi pentru a lăsa moştenire generaţiilor viitoare o lume în care să poată să trăiască.

7. În final, gândurile noastre se îndreaptă către voi toţi, credincioşii din lumea întreagă ai celor două Biserici ale noastre, Episcopi, preoţi, diaconi, persoane consacrate, laici angajaţi în slujirea eclezială şi toţi cei botezaţi. În Cristos îi salutăm pe ceilalţi creştini, asigurându-i de rugăciunile noastre şi de deschiderea noastră pentru dialog şi cooperare. Vă salutăm pe toţi cu cuvintele Apostolului Neamurilor: “Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos” (2Corinteni 1,2).

Fanar, 30 noiembrie 2006

Papa Benedict al XVI-lea
Patriarhul ecumenic Bartolomeu I