Catedra lui Petru, darul lui Cristos pentru Biserica sa
miercuri, 22 februarie 2006

Dragi fraţi şi surori,

Liturgia latină celebrează astăzi sărbătoarea Catedrei Sfântului Petru. Este vorba despre o tradiţie foarte veche, atestată la Roma încă din secolul al IV-lea, prin care se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru misiunea încredinţată apostolului Petru şi succesorilor săi. “Catedra”, din punct de vedere literal, desemnează tronul fix al Episcopului, aşezat în biserica mamă a unei Dieceze, care, din acest motiv este numită “catedrală”, şi este simbolul autorităţii Episcopului şi, în mod deosebit, al “magisterului său”, adică al învăţăturii evanghelice pe care el, ca şi succesor al Apostolilor, este chemat să o păstreze şi să o transmită Comunităţii creştine. Când Episcopul ia în posesie Biserica particulară ce i-a fost încredinţată, el, purtând mitra şi cârja pastorală, se aşează pe catedră. Din acel loc va călăuzi, ca şi învăţător şi păstor, drumul credincioşilor, în credinţă, în speranţă şi în caritate.

Care a fost, aşadar, “catedra” sfântului Petru? El, ales de Cristos drept “stâncă” pe care să zidească Biserica (cfr Mt 16,18), şi-a început ministerul la Ierusalim, după Înălţarea Domnului şi Rusalii. Primul “sedes” al Bisericii a fost Cenacolul, şi foarte probabil că în acea sală, unde şi Maria, Mama lui Isus, s-a rugat împreună cu ucenicii, era un loc special rezervat lui Simon Petru. Apoi, sediul lui Petru devine Antiohia, oraş situat pe fluviul Oront, în Siria, astăzi Turcia, în acea vreme a treia metropolă a imperiului roman după Roma şi Alexandria Egiptului. Acelui oraş, evanghelizat de Barnaba şi Paul, unde “discipolii au fost numiţi pentru prima dată creştini” (Fap 11,26), în care aşadar a luat naştere numele de creştini pentru noi, Petru i-a fost primul episcop, astfel încât Martirologiul Roman, mai înainte de reforma calendarului, prevedea şi o celebrare specifică a Catedrei lui Petru la Antiohia. De acolo, Providenţa l-a condus pe Petru la Roma. Aşadar avem un drum de la Ierusalim, Biserica ce se naşte, la Antiohia, primul centru al Bisericii adunată între păgâni şi încă unită cu Biserica provenită dintre Evrei. Apoi Petru s-a îndreptat spre Roma, centrul Imperiului, simbolul “Oribis”-ului – “Urbs” care exprimă “Orbis”-ul, pământul – unde – şi-a încheiat prin martiriu alergarea în slujba Evangheliei. Din acest motiv reşedinţa din Roma, care primise cea mai mare cinste, a dobândit şi onoarea încredinţată de Cristos lui Petru de a fi în slujba tuturor Bisericilor particulare pentru edificarea unităţii întregului Popor al lui Dumnezeu.

Reşedinţa din Roma, după aceste mutări ale sfântului Petru, a devenit recunoscută ca şi cea a succesorului lui Petru, şi “catedra” Episcopului său a reprezentat-o pe cea a Apostolului rânduit de Cristos să pască toată turma sa. Acest fapt îl atestă cei mai vechi Părinţi ai Bisericii, precum, spre exemplu, sfântul Irineu, Episcopul Lionului, dar care provenea din Asia Mică, şi care, în tratatul său Împotriva ereziilor, descrie Biserica din Roma drept “cea mai mare şi cea mai veche, cunoscută de toţi; … întemeiată şi constituită la Roma de cei doi preaslăviţi apostoli Petru şi Paul”; şi adaugă: “Cu această Biserică, datorită superiorităţii sale distinse, trebuie să se acorde Biserica universală, adică credincioşii care sunt pretutindeni” (III, 3,2-3). Tertulian, un pic mai târziu, la rândul său, afirmă: “Această Biserică din Roma, cât este de fericită! Au fost Apostolii înşişi cei care i-au dăruit, vărsându-şi sângele, învăţătura în totalitatea sa” (Prescripţia ereticilor, 36). Catedra Episcopului din Roma reprezintă, aşadar, nu doar slujirea sa faţă de comunitatea romană, dar misiunea sa de călăuză a întregului Popor al lui Dumnezeu.

A celebra “Catedra” lui Petru, aşa cum facem astăzi, înseamnă, de aceea, a-i atribui acesteia o puternică semnificaţie spirituală şi a o recunoaşte drept un semn privilegiat al iubirii lui Dumnezeu, Păstorul bun şi veşnic, ce vrea să adune întreaga sa Biserică şi să o conducă pe calea mântuirii. Printre multele mărturii ale Sfinţilor Părinţi, îmi place să o amintesc pe aceea a sfântului Ieronim, luată dintr-o scrisoare a sa scrisă Episcopului de Roma, într-un chip aparte interesantă întrucât face referire în mod explicit tocmai la “catedra” lui Petru, prezentând-o ca şi port sigur al adevărului şi al păcii. Astfel scrie Ieronim: “Am hotărât să consult catedra lui Petru, unde se află acea credinţă pe care gura unui Apostol a proclamat-o: vin acum să cer o hrană pentru sufletul meu acolo unde odinioară am primit haina lui Cristos. Eu nu urmez un alt primat decât cel al lui Cristos; de aceea mă pun în comuniune cu fericirea ta, adică cu catedra lui Petru. Ştiu că pe această piatră este zidită Biserica” (Scrisorile I, 15, 1-2).

Dragi fraţi şi surori, în absida Bazilicii sfântului Petru, după cum ştiţi, se află monumentul Catedrei Apostolului, lucrare de maturitate a lui Bernini, realizată în forma unui mare tron de bronz, sprijinit de statuile a patru Doctori ai Bisericii, doi occidentali, sfântul Augustin şi sfântul Ambroziu, şi doi orientali, sfântul Ioan Crisostomul şi sfântul Atanasiu. Vă invit să zăboviţi în faţa unei asemenea lucrări sugestive, pe care astăzi o puteţi admira împodobită de atâtea lumânări, şi să vă rugaţi în mod deosebit pentru ministerul pe care Domnul Dumnezeu mi l-a încredinţat. Ridicând privirea spre vitraliul de alabastru care se deschide tocmai deasupra Catedrei, invocaţi-l pe Duhul Sfânt, pentru ca să susţină mereu cu lumina şi puterea sa slujirea mea zilnică faţă de întreaga Biserică. Pentru aceasta, ca şi pentru devotata voastră atenţie, vă mulţumesc din inimă.