Sfânta Fecioară şi Preoţia
miercuri, 12 august 2009

Iubiţi fraţi şi surori,

Este iminentă celebrarea solemnităţii Adormirii Maicii Domnului, sâmbăta viitoare, şi suntem în contextul Anului Sfintei Preoţii; astfel, aş vrea să vorbesc despre legătura dintre Sfânta Fecioară şi Preoţie. Este o legătură profund înrădăcinată în misterul Întrupării. Atunci când Dumnezeu a hotărât să se facă om în Fiul său, avea nevoie de “da”-ul liber al unei creaturi a lui. Dumnezeu nu acţionează împotriva libertăţii noastre. Şi se întâmplă un lucru cu adevărat extraordinar: Dumnezeu se face dependent de libertate noastră, de “da”-ul unei creaturi a lui; aşteaptă acest “da”. Sfântul Bernard de Clairvaux, într-una din omiliile sale, a explicat în mod dramatic acest moment decisiv din istoria universală, în care cerul, pământul şi Dumnezeu însuşi aşteaptă ce anume va spune această creatură.

“Da”-ul Mariei este deci poarta prin care Dumnezeu a putut să intre în lume, să devină om. Astfel Maria este în mod real şi profund implicată în misterul Întrupării, al mântuirii noastre. Şi Întruparea, faptul că Fiul se face om, era de la început finalizată la dăruirea de sine; la dăruirea cu multă iubire pe Cruce, pentru a deveni pâine pentru viaţa lumii. Astfel, sacrificiul, preoţia şi Întruparea merg împreună şi Maria se află în centrul acestui mister.

Să mergem acum la Cruce. Isus, înainte de a muri, vede sub Cruce pe Mama; şi-l vede pe fiul preaiubit şi acest fiu preaiubit este desigur o persoană, un individ foarte important, dar este mai mult: este un exemplu, o prefigurare a tuturor discipolilor iubiţi, a tuturor persoanelor chemate de Domnul pentru a fi “discipolul iubit” şi, prin urmare, în mod deosebit şi a preoţilor. Isus îi spune Mariei: “Mamă, iată fiul tău” (In 19,26). Este un fel de testament: o încredinţează pe Mama sa spre îngrijirea fiului, a discipolului. Dar îi spune şi discipolului: “Iată mama ta” (In 19,27). Evanghelia ne spune că din acest moment sfântul Ioan, fiul preaiubit, a luat-o pe mama Maria “acasă la el”. Aşa este în traducerea românească; însă textul grec este mult mai profund, mult mai bogat. L-am putea traduce: a luat-o pe Maria în intimitatea vieţii sale, a fiinţei sale, “eis tà ìdia“, în profunzimea fiinţei sale. A o lua cu sine pe Maria înseamnă a o introduce în dinamismul întregii existenţe proprii – nu este un lucru exterior – şi în tot ceea ce constituie orizontul apostolatului propriu. De aceea, mi se pare că se înţelege că raportul special de maternitate existent între Maria şi preoţi constituie izvorul primar, motivul fundamental al predilecţiei pe care o nutreşte faţă de fiecare dintre ei. De fapt, Maria îi iubeşte din două motive: pentru că sunt mai asemenea lui Isus, iubire supremă a inimii sale, şi pentru că şi ei, asemenea Ei, sunt angajaţi în misiunea de a-l proclama, a-l mărturisi şi a-l da lumii pe Cristos. Prin propria identificare şi conformare sacramentală cu Isus, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Mariei, fiecare preot poate şi trebuie să se simtă cu adevărat fiu preaiubit al acestei Mame preaînalte şi preasmerite.

Conciliul al II-lea din Vatican îi invită pe preoţi să privească la Maria ca la modelul perfect al propriei existenţe, invocând-o “Mamă a marelui şi veşnicului Preot, Regină a Apostolilor, Ajutorul preoţilor în slujirea lor”. Şi preoţii – continuă Conciliul – “trebuie deci s-o venereze şi s-o iubească cu evlavie şi cult filial” (cf. Presbyterorum ordinis, 18). Sfântului Paroh de Ars, la care ne gândim în mod deosebit în acest an, îi plăcea să repete: “Isus Cristos, după ce ne-a dat tot ceea ce putea să ne dea, vrea să ne mai facă şi moştenitori a ceea ce are mai preţios, adică Sfânta sa Mamă” (B. Nodet, Il pensiero e l’anima del Curato d’Ars, Torino 1967, pag. 305). Acest lucru este valabil pentru orice creştin, pentru noi toţi, dar în mod special pentru preoţi. Iubiţi fraţi şi surori, să ne rugăm pentru ca Maria să-i facă pe toţi preoţii, în toate problemele din lumea de astăzi, conformi cu imaginea Fiului său Isus, împărţitori ai comorii inestimabile a iubirii sale de Păstor bun. Marie, Mama preoţilor, roagă-te pentru noi!