Despre semnificaţia timpului Postului Mare
miercuri, 1 martie 2006

Dragi fraţi şi surori,

Astăzi începe, cu Liturgia Miercurii Cenuşii, drumul postului mare de patruzeci de zile care ne va conduce la Triduumul pascal, memorialul pătimirii, morţii şi învierii Domnului, inima misterului mântuirii noastre. Acesta este un timp favorabil în care Biserica îi invită pe creştini să devină într-un mod mai viu conştienţi de lucrarea mântuitoare a lui Cristos şi să trăiască într-un mod mai profund propriul Botez. De fapt, în acest timp liturgic Poporul lui Dumnezeu încă din primele veacuri se hrăneşte cu abundenţă din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se întări în credinţă, parcurgând din nou întreaga istorie a creaţiei şi a mântuirii.

În parcursul său de patruzeci de zile, Postul Mare posedă o neîndoielnică putere evocativă. El doreşte de fapt să reamintească de unele dintre evenimentele care au marcat viaţa şi istoria Vechiului Israel, propunându-ne din nou, şi nouă, valoarea lor exemplară: să ne gândim, spre exemplu, la cele patruzeci de zile ale potopului, care s-au încheiat cu alianţa stabilită de Dumnezeu cu Noe, şi astfel cu întreaga omenire, şi la cele patruzeci de zile de şedere a lui Moise pe Muntele Sinai, cărora le-a urmat darul tablelor Legii. Timpul Postului Mare este o invitaţie mai ales pentru a retrăi cu Isus cele patruzeci de zile petrecute în pustiu, rugându-se şi postind, mai înainte de a-şi începe misiunea publică. Şi noi în aceste zile parcurgem un drum de reflecţie şi de rugăciune împreună cu toţi creştinii lumii pentru a ne îndrepta spiritual spre Calvar, meditând misterele centrale ale credinţei. Ne vom pregăti astfel să experimentăm, după misterul Crucii, bucuria Paştelui.

Se săvârşeşte astăzi, în toate comunităţile parohiale, gestul auster şi simbolic al impunerii cenuşii, iar acest rit este însoţit de două formule foarte semnificative, care constituie un apel urgent la a ne recunoaşte păcătoşi şi a ne reîntoarce la Dumnezeu. Prima formulă spune: “Aminteşte-ţi că eşti pământ şi în pământ te vei întoarce” (cfr In 3,19). Aceste cuvinte, luate din cartea Genezei, amintesc condiţia umană pusă sub semnul caducităţii şi al limitei, şi intenţionează să ne împingă spre a ne pune orice speranţă doar în Dumnezeu. Cea de-a doua formulă provine din cuvintele pronunţate de Isus la începutul ministerului: “Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Mc 1,15). Este o invitaţie la a pune ca şi fundament al reînnoirii personale şi comunitare adeziunea fermă şi plină de încredere la Evanghelie. Viaţa creştinului este viaţă de credinţă, zidită pe Cuvântul lui Dumnezeu şi hrănită de el. În încercările vieţii şi în orice ispită secretul victoriei stă în a da ascultare Cuvântului de adevăr şi în a refuza cu hotărâre minciuna şi răul. Acesta este adevăratul şi centralul program de viaţă al timpului Postului Mare: a asculta cuvântul de adevăr, a trăi, a vorbi şi a săvârşi adevărul, a refuza minciuna care înveninează omenirea şi este poarta tuturor relelor. Este urgent aşadar să ascultăm din nou, de-a lungul acestor patruzeci de zile, Evanghelia, cuvântul Domnului, cuvânt de adevăr, astfel încât în fiecare creştin, în fiecare dintre noi, să se consolideze conştiinţa adevărului care este dăruită lui, care ne este dăruită nouă, pentru ca să o trăim şi să-i devenim martori. Postul Mare la aceasta ne îndeamnă, să lăsăm ca viaţa noastră să fie pătrunsă de Cuvântul lui Dumnezeu şi să cunoaştem astfel adevărul fundamental: cine suntem, de unde venim, unde trebuie să mergem, care este drumul pe care trebuie să mergem în viaţă. Şi astfel timpul Postului Mare ne oferă un itinerar ascetic şi liturgic care, în timp ce ne ajută să ne deschidem ochii asupra slăbiciunii noastre, ne face să ne deschidem inima în faţa iubirii milostive a lui Cristos.

Drumul Postului Mare, apropiindu-ne de Dumnezeu, ne îngăduie să-i privim cu ochi noi pe fraţii noştri şi necesităţile lor. Cine începe să-l vadă pe Dumnezeu, să privească chipul lui Cristos, îl vede cu alţi ochi pe fratele său, îl descoperă pe fratele său, cu ce are bun, cu ce are rău, necesităţile sale. De aceea Postul Mare, ca şi ascultare a adevărului, este un moment prielnic pentru a ne converti la iubire, întrucât adevărul profund, adevărul despre Dumnezeu este în acelaşi timp iubire. Convertindu-ne la adevărul lui Dumnezeu, va trebui să ne convertim în mod necesar la iubire. O iubire care ştie să-şi facă proprie atitudinea de compasiune şi milostivire a Domnului, după cum am vrut să reamintesc în Mesajul pentru Postul Mare, care are drept temă cuvintele evanghelice: “Isus, văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele” (Mt 9,36). Conştientă de propria misiune în lume, Biserica nu încetează să proclame iubirea milostivă a lui Cristos, care continuă să-şi îndrepte privirea plină de afecţiune spre oamenii şi popoarele oricărei epoci. “În faţa cumplitelor provocări ale sărăciei unei părţi atât de mari a omenirii” – am scris în Mesajul pentru Postul Mare amintit mai sus – indiferenţa şi închiderea în propriul egoism creează un contrast intolerabil cu “privirea lui Cristos”. Postul şi pomana, pe care, împreună cu rugăciunea, Biserica le propune în mod special în timpul Postului Mare, sunt prilej favorabil pentru a ne conforma acelei “priviri”" (L’Oss. Rom. 1 februarie 2006, p. 5), privirii lui Cristos, şi pentru a ne vedea pe noi înşine, omenirea, pe ceilalţi cu această privire a sa. În acest duh să intrăm în atmosfera austeră şi de rugăciune a Postului Mare, care este tocmai un climat de iubire pentru fratele nostru.

Să fie zile de reflecţie şi de intensă rugăciune, în care să ne lăsăm conduşi de Cuvântul lui Dumnezeu, pe care liturgia ni-l propune cu abundenţă. Postul Mare să fie, pe deasupra, un timp de post, pocăinţă şi veghere asupra noastră înşine, convinşi fiind că lupta cu păcatul nu încetează niciodată, întrucât ispita este realitatea fiecărei zile şi fragilitatea şi amăgirea sunt experienţele tuturor. Postul Mare să fie, în sfârşit, prin pomană, un timp în care facem bine celorlalţi, prilej de sinceră împărţire cu fraţii a darurilor primite şi de atenţie la necesităţile celor mai săraci şi abandonaţi. În acest drum penitenţial să ne însoţească Maria, Mama Răscumpărătorului, care ne este învăţătoare în ascultare şi adeziune fidelă la Dumnezeu. Preasfânta Fecioară să ne ajute să ajungem, purificaţi şi reînnoiţi în minte şi în duh, să celebrăm marele mister al Paştelui lui Cristos. Cu aceste sentimente, vă doresc tuturor un bun şi rodnic timp al Postului Mare.